3 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

ȚIUI, țiui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-. – Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui.

țăui v vz țiui

țâui v vz țiui

țâuire sf vz țiuire

țioire sf vz țiuire

țiui [At: CORBEA, D. 280r2/12 / P: ți-u-i / V: (reg) țăui, țâui, țui, țuiui, țuui / Pzi: țiui, ~esc / E: țiu2 + -ui] 1 vi A produce un sunet prelung și ascuțit, cu rezonanță metalică Si: a piui, a șuiera, a ținăi (1), a țipa1 (13), (reg) a țiuni1 (1), a vâjâi. 2 vi (Îe) A-i ~ (sau, rar, a ~) (cuiva) urechile (sau urechea, creierii, capul etc.), a-i ~ (cuiva) în urechi (sau în cap, în creieri etc.) A avea senzația de zgomot continuu și ascuțit în urechi sau în cap. 3 vi (Îe) A-i ~ (cuiva ceva) în ureche (sau în urechi), a ~ (ceva) în capul (sau în creierii) (cuiva) A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat Si: a răsuna. 4 vi (D. spațiul în care se produc diverse zgomote) A se umple de sunete puternice (și a le transmite prin ecou) Si: a răsuna, a vui. 5 vi (D. vânt, furtună, ape etc.) A produce un zgomot ascuțit și puternic Si: a șuiera, a vâjâi. 6-7 vit (D. unele păsări, insecte, animale) A scoate un sunet ascuțit, specific Si: a ciripi, a șuiera, a țiuni (3). 8 vi (D. instrumente muzicale) A produce sunete specifice, ascuțite. 9 vi (Rar; d. oameni) A scoate sunete stridente și ascuțite (de spaimă, de durere, de mânie etc. sau dintr-un instrument de suflat). 10-11 vit (Rar; d. oameni) A vorbi cu voce stridentă, ascuțită. 12 vi (Rar; d. oameni) A cânta strident, ascuțit. 13 vtf (Rar; d. oameni) A face să sune.

țiuire sf [At: CORBEA, D. 347v2/24 / P: ți-u~ / V: (reg) țâu~, țioi~ / Pl: ~ri / E: țiui] 1 Producere a unui sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. 2 (D. locul în care se produc diverse zgomote) Umplere cu sunete puternice. 3 (D. vânt, furtună, ape) Producere a unui zgomot ascuțit și puternic. 4 (D. unele păsări, animale, insecte) Emitere a unor sunete ascuțite, specifice. 5 (D. instrumente muzicale) Producere a unor sunete ascuțite, specifice. 6 (Rar; d. oameni) Emitere a unor sunete ascuțite și stridente (de spaimă, de durere, de mânie etc. sau dintr-un instrument de suflat). 7 (Rar; d. oameni) Vorbire cu voce stridentă, ascuțită. 8 (Rar; d. oameni) Cântat strident, ascuțit.

țui4 v vz țiui

țuiui v vz țiui

țuui v vz țiui

ȚIUI, ȚÎUI (-uiu, -uesc) vb. intr. A șuiera, a vîjîi, a produce un sgomot șuierător: urechile-i țiuiau și inima i se bătea de spaimă (ALECS.); țipați și faceți larmă de-mi țiue urechile (CRG.); șrapnelele... sburau piuind, țiuind ca niște păsări nevăzute (S.-ALD.); acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi, țiuind, scîrțîind, fluierînd (ODOB.); un liliac îmi țiui pe la ureche (D.-ZAMF.); vîntul de toamnă, rece și umed, țiue în rămășițele frunzelor risipite (DLVR.); Și prin ferestre sparte, prin uși țiue vîntul (EMIN.) [onom.].

ȚIUITOR adj. verb. ȚIUI. Care țiue: cîrduri întregi de gîște, de curci și de claponi, cu bibilici țiuitoare (D.-ZAMF.).

❍ȚÎUI 👉 ȚIUI.

TĂUI, tăuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. [Pr.: tă-u-i] – Din tău1.

ȚIUI, țiui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-i. – Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui.

ȚIUI, țiui și țiuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung și ascuțit (cu rezonanță metalică). V. șuiera, vîjîi. Prind a țiui obuzele. CAMILAR, N. I 396. Nu e nimeni acasă, nimeni... Și coșul de la sobă țiuie... Și-i e urît... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 21. Cînd țiuia tăciunele... mama îl mustra acolo, în vatra focului. CREANGĂ, A. 34. Prin ferestre sparte, prin uși țiuie vîntul. EMINESCU, O. I 69. Ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, șcîrțîind, fluierînd, șuerînd. ODOBESCU, S. III 19. ◊ Expr. A-i țiui cuiva în urechi (în cap sau în creieri) sau a țiui în urechile (creierii etc.) cuiva sau a-i țiui cuiva urechile (urechea etc.) = a-i vîjîi cuiva (sau a-i da impresia de vîjîială) în urechi sau în cap. Îi țiuia în urechi singurătatea. SADOVEANU, O. VIII 255. În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor. REBREANU, P. S. 74. În capul lor țiuiau cîntecele flașnetei. VLAHUȚĂ, O. A. 137. Țipați și faceți larmă de-mi țiuie urechile. CREANGĂ, O. A. 288. Cumnățică, ce semn îi cînd îți țiuie urechea stîngă? ALECSANDRI, T. 179. 2. Fig. (Despre oameni) A țipa; (despre păsări) a ciripi. Cum poți ține captiv o nevinovată pasăre care a fost creată... să țiuie în libertate? C. PETRESCU, Î. II 184. Copilul... începu să țiuie ascuțit. SAHIA, N. 101. Cîrsteiașul țiuiește, Ciocîrlia-l liniștește, Inimioara-i potolește. MARIAN, O. II 350.

A ȚIUI țiui intranz. 1) (despre obiecte care străbat aerul sau despre fenomenele naturii) A produce un zgomot prelung și ascuțit; a șuiera. Gloanțele i-au țiuit pe lângă ureche. ◊ A-i ~ (cuiva) în urechi (sau în cap) ori a-i ~ (cuiva) urechile (sau urechea) a avea (din cauza oboselii, bolii) senzația unui sunet ascuțit și continuu. 2) (despre păsări sau despre puii lor) A scoate sunete prelungi și stridente caracteristice speciei; a scoate țiuituri; a face „țiu-țiu”. [Sil. ți-u-] /țiu + suf. ~ui

țiuí v. 1. a șuiera: prin uși puie vântul EM.; 2. a răsuna succesiv și monoton: le țiuiau urechile CR. [Onomatopee].

țíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í v. intr. (imit.). Se zice despre sunetu care-țĭ rămîne în urechĭ după o detunătură saŭ despre vînt cînd șuĭeră supțire pin crăpăturile ușilor și ferestrelor. (Une-orĭ îțĭ țiuĭe urechea și din senin). – În est țîuĭ.

Ortografice DOOM

țiui (a ~) (a țipa) (desp. ți-u-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țiui, 3 sg. țiuie, imperf. 1 țiuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țiui, 3 să țiuie corectat(ă)

țiui (a ~) (ți-u-) vb., ind. prez. 3 sg. țiuie, imperf. 3 sg. țiuia; conj. prez. să țiuie

tăui vb., ind. prez. 1 sg. tăuiesc 3 sg. tăuiește, imperf. 3 sg. tăuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tăuiască

țiui vb. (sil. ți-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. țiuie, imperf. 3 sg. țiuia

țiui (ind. prez. 3 sg. și pl. țiuie)

țiuesc, țiue 3, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Sinonime

ȚIUI vb. 1. a piui, a șuiera, a vâjâi, (reg.) a țistui. (Glonțul i-a ~ pe la ureche.) 2. a-i suna, a-i vui. (Îi ~ urechile.)

ȚIUI vb. 1. a piui, a șuiera, a vîjîi, (reg.) a țistui. (Glonțul i-a ~ pe la ureche.) 2. a-i suna, a-i vui. (Îi ~ urechile.)

Intrare: tăuire
tăuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăuire
  • tăuirea
plural
  • tăuiri
  • tăuirile
genitiv-dativ singular
  • tăuiri
  • tăuirii
plural
  • tăuiri
  • tăuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țăuire
țăuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăuire
  • țăuirea
plural
  • țăuiri
  • țăuirile
genitiv-dativ singular
  • țăuiri
  • țăuirii
plural
  • țăuiri
  • țăuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țiuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiuire
  • țiuirea
plural
  • țiuiri
  • țiuirile
genitiv-dativ singular
  • țiuiri
  • țiuirii
plural
  • țiuiri
  • țiuirilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâuire
  • țâuirea
plural
  • țâuiri
  • țâuirile
genitiv-dativ singular
  • țâuiri
  • țâuirii
plural
  • țâuiri
  • țâuirilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țioire
  • țioirea
plural
  • țioiri
  • țioirile
genitiv-dativ singular
  • țioiri
  • țioirii
plural
  • țioiri
  • țioirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăuiverb

  • 1. regional (Despre ape curgătoare) A se opri din curs, a deveni apă stătătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unsoarea sărea afară din butoi, se tăuia prin odaie, o călcau în picioare. DAN, U. 328. DLRLC
etimologie:
  • tău DEX '09 DEX '98

țiui, țiuiverb

  • 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prind a țiui obuzele. CAMILAR, N. I 396. DLRLC
    • format_quote Nu e nimeni acasă, nimeni... Și coșul de la sobă țiuie... Și-i e urît... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 21. DLRLC
    • format_quote Cînd țiuia tăciunele... mama îl mustra acolo, în vatra focului. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
    • format_quote Prin ferestre sparte, prin uși țiuie vîntul. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
    • format_quote Ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, șcîrțîind, fluierînd, șuerînd. ODOBESCU, S. III 19. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îi țiuia în urechi singurătatea. SADOVEANU, O. VIII 255. DLRLC
      • format_quote În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor. REBREANU, P. S. 74. DLRLC
      • format_quote În capul lor țiuiau cîntecele flașnetei. VLAHUȚĂ, O. A. 137. DLRLC
      • format_quote Țipați și faceți larmă de-mi țiuie urechile. CREANGĂ, O. A. 288. DLRLC
      • format_quote Cumnățică, ce semn îi cînd îți țiuie urechea stîngă? ALECSANDRI, T. 179. DLRLC
  • 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciripi
    • format_quote Cum poți ține captiv o nevinovată pasăre care a fost creată... să țiuie în libertate? C. PETRESCU, Î. II 184. DLRLC
    • format_quote Cîrsteiașul țiuiește, Ciocîrlia-l liniștește, Inimioara-i potolește. MARIAN, O. II 350. DLRLC
  • 3. Despre oameni: țipa. DLRLC
    sinonime: țipa
    • format_quote Copilul... începu să țiuie ascuțit. SAHIA, N. 101. DLRLC
etimologie:

țiuire, țiuirisubstantiv feminin

  • 1. Producere a unui sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. MDA2
  • 2. (Despre locul în care se produc diverse zgomote) Umplere cu sunete puternice. MDA2
  • 3. (Despre vânt, furtună, ape) Producere a unui zgomot ascuțit și puternic. MDA2
  • 4. (Despre unele păsări, animale, insecte) Emitere a unor sunete ascuțite, specifice. MDA2
  • 5. (Despre instrumente muzicale) Producere a unor sunete ascuțite, specifice. MDA2
  • 6. rar (Despre oameni) Emitere a unor sunete ascuțite și stridente (de spaimă, de durere, de mânie etc. sau dintr-un instrument de suflat). MDA2
  • 7. rar (Despre oameni) Vorbire cu voce stridentă, ascuțită. MDA2
  • 8. rar (Despre oameni) Cântat strident, ascuțit. MDA2
etimologie:
  • țiui MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.