2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei. – V. tatona.

tatonare sf [At: REBREANU, R. II, 53 / Pl: ~nări / E: tatona] Încercare prudentă în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație sau a găsi o soluție Si: sondare.

TATONÁRE, tatonări, s. f. Acțiunea de a tatona. Tatonările acestea se puteau face perfect și la București. REBREANU, R. II 53.

TATONÁRE s.f. Acțiunea de a tatona și rezultatul ei; încercare, dibuire, sondare. [< tatona].

TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

tatona vt [At: ARDELEANU, V. P. 268 / Pzi: ~nez / E: fr tâtonner] 1 A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție Si: a sonda. 2 (Îe) A ~ terenul A cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni.

TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A căuta cu multă prudență să cunoști o situație, o împrejurare; a încerca, a dibui, a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a se asigura dinainte de starea lucrurilor, a spiritului, a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni.

TATONÁ, tatonez, v. I. Tranz. A căuta să cunoști o situație, o împrejurare orientându-te cu multă prudență; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Fr. tâtonner.

TATONÁ vb. I. tr. A încerca cu prudență, cu precauție să cunoști o situație; a dibui, a sonda. ♦ A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune. [< fr. tâtonner].

TATONÁ vb. tr. a încerca cu prudență, cu precauție să cunoști o situație; a dibui, a sonda. ♦ a ~ terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune. (< fr. tâtonner)

A TATONÁ ~éz tranz. (gânduri, intenții, situații, împrejurări) A examina cu prudență; a pipăi. ◊ ~ terenul a căuta să afle din timp șansele de reușită într-o acțiune. /<fr. tâtonner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonắrii; pl. tatonắri

tatonáre s. f., g.-d. art. tatonării; pl. tatonări

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză

tatoná vb., ind. prez. 1 sg. tatonéz, 3 sg. și pl. tatoneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TATONÁRE s. (fig.) dibuire, pipăire, sondare. (~ situației.)

TATONARE s. (fig.) dibuire, pipăire, sondare. (~ situației.)

TATONÁ vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situația.) 2. v. încerca.

TATONA vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situația.) 2. a căuta, a încerca, (înv. și reg.) a probălui. (A ~ să găsească o soluție.)

Intrare: tatonare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tatonare
  • tatonarea
plural
  • tatonări
  • tatonările
genitiv-dativ singular
  • tatonări
  • tatonării
plural
  • tatonări
  • tatonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tatona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tatona
  • tatonare
  • tatonat
  • tatonatu‑
  • tatonând
  • tatonându‑
singular plural
  • tatonea
  • tatonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tatonez
(să)
  • tatonez
  • tatonam
  • tatonai
  • tatonasem
a II-a (tu)
  • tatonezi
(să)
  • tatonezi
  • tatonai
  • tatonași
  • tatonaseși
a III-a (el, ea)
  • tatonea
(să)
  • tatoneze
  • tatona
  • tatonă
  • tatonase
plural I (noi)
  • tatonăm
(să)
  • tatonăm
  • tatonam
  • tatonarăm
  • tatonaserăm
  • tatonasem
a II-a (voi)
  • tatonați
(să)
  • tatonați
  • tatonați
  • tatonarăți
  • tatonaserăți
  • tatonaseți
a III-a (ei, ele)
  • tatonea
(să)
  • tatoneze
  • tatonau
  • tatona
  • tatonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tatonare

etimologie:

  • vezi tatona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

tatona

  • 1. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dibui pipăi sonda încerca
    • 1.1. expresie A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: