TATONA, tatonez, vb. I. Tranz. A căuta cu multă prudență să cunoști o situație, o împrejurare; a încerca, a dibui, a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a se asigura dinainte de starea lucrurilor, a spiritului, a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni.