tastă sf [At: POLIZU / Pl: ~te / E: ger Taste] 1 Clapă la instrumentele muzicale cu claviatură Si: (înv) tușă¹ (1). 2 (Țes) Clapă la ratieră. 3 (Rar) Tastieră (2). 4 (Teh) Clapă (6).

tășca vt [At: ȘINCAI, HR. II, 96/26 / V: (reg) teș~ / Pzi: tășc, tașc / E: tașcă] (Trs) A înșela pe cineva Si: a păcăli.

teșca v vz tășca

țastă sf vz țașcă

țașcă sf [At: ALR I, 985/556 / V: țastă (Pl: țaste), ~pă / E: ns cf țepușcă] 1 (Mol) Țandără (1). 2 Țeapă (27).

țașpă sf vz țașcă

țâșcă sf [At: ALR II, 6 327/833 / Pl: (1) ~ște, (2) ~șche / E: țâști² + -că] (Reg) 1 (Îs) ~ cu apă Pușcă cu apă Si: pușcoci. 2 Țurțur¹ (1).

TASTĂ s.f. Clapă, pîrghie specială la instrumentele muzicale cu claviatură. [< it. tasto].

TASTĂ s. f. clapă a pârghiei care acționează ciocănelul ce lovește coarda, respectiv deschide accesul aerului în tuburi la instrumentele muzicale cu claviatură; clapă la mașinile de scris, calculatoare etc. (< germ. Taste, it. tasto)

tastă s. f., g.-d. art. tastei; pl. taste

*tastă s. f., g.-d. art. tastei; pl. taste

tastă s. f., pl. taste

tastă (< it. tastare „a pipăi”), clapa (I) care, prin apăsarea sau lovirea cu degetele, pune în funcțiune mecanismul de producere a sunetelor la instrumentele cu claviatură* (pian*, orgă*, clavecin* etc.). T. albe, acoperite cu fildeș, reprezintă gama* diatonică* do major iar t. negre, din abanos, corespund semitonurilor*. La unele instr. vechi, culorile sunt distribuite invers.

TASTĂ s. v. clapă.

TĂȘCA vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

tastă s. v. CLAPĂ.

tășca vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

tășca, tașc, vb. I (reg.) a păcăli, a înșela.

țâșcă, țâște, s.f. (reg.) 1. pușcoci. 2. țurțur.