tasta vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: ger tasten] 1 (Tip) A culege la taster (1). 2 A scrie la mașină sau la computer. 3 A apăsa pe o tastă a computerului. 4 A da o comandă la computer.

TASTA vb. I. tr. (Poligr.) A culege la taster. [< germ. tasten].

TASTA vb. tr. 1. a acționa tastatura unei mașini, unui telefon, computer etc. 2. a culege la taster. (< germ. tasten)

tasta vb. I A apăsa tastele telefonului, computerului etc. ◊ „O voce electronică te îndeamnă de la celălalt capăt al firului să tastezi pe aparat codul.” ◊ Rev. 22 7/95 p. 10 (din germ. tasten; DN3 – alt sens)

A TASTA ~ez tranz. (litere) A culege la taster. /<grem. tasten

tas² i vz tăși¹

tasa² i vz tăși¹

tastă sf [At: POLIZU / Pl: ~te / E: ger Taste] 1 Clapă la instrumentele muzicale cu claviatură Si: (înv) tușă¹ (1). 2 (Țes) Clapă la ratieră. 3 (Rar) Tastieră (2). 4 (Teh) Clapă (6).

tăstă i vz tăși¹

tăși i [At: ALR SN II h 378 / V: (reg) tas, tasa, tăstă / E: fo] (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă sau se alungă gâștele sau rațele.

țastă sf vz țașcă

țașcă sf [At: ALR I, 985/556 / V: țastă (Pl: țaste), ~pă / E: ns cf țepușcă] 1 (Mol) Țandără (1). 2 Țeapă (27).

țașpă sf vz țașcă

ȚEASTĂ (pl. țeste) sf. 1 🫀 Cutia osoasă a creierilor, craniu, hîrcă, scăfîrlie: Cu buzdugane și cuțite Desface țestele la Unguri (D.-ZAMF.); o mînie de foc, Închisă într’o ~ de os (DLVR.) ¶ 2 Învelișul osos, coaja care acopere spinarea broaștelor țestoase, carapace [lat. těsta].

TASTĂ s.f. Clapă, pîrghie specială la instrumentele muzicale cu claviatură. [< it. tasto].

TASTĂ s. f. clapă a pârghiei care acționează ciocănelul ce lovește coarda, respectiv deschide accesul aerului în tuburi la instrumentele muzicale cu claviatură; clapă la mașinile de scris, calculatoare etc. (< germ. Taste, it. tasto)

țástă, V. țeastă.

țeástă f., pl. țeste (lat. *tĕsta, cl. tésta, oală de lut, hîrb, craniŭ; it. pv. cat. pg. testa, fr. tête, sp. tiesta. V. țest). Craniŭ. Țest de broască țestoasă. – În est țastă, pl. tot țeste. V. căpățînă.

tasta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tastez, 3 tastează; conj. prez. 1 sg. să tastez, 3 să tasteze

*tasta (a ~) vb., ind. prez. 3 tastează

tasta vb., ind. prez. 3 sg. tastează

tastă s. f., g.-d. art. tastei; pl. taste

*tastă s. f., g.-d. art. tastei; pl. taste

tastă s. f., pl. taste

tastă (< it. tastare „a pipăi”), clapa (I) care, prin apăsarea sau lovirea cu degetele, pune în funcțiune mecanismul de producere a sunetelor la instrumentele cu claviatură* (pian*, orgă*, clavecin* etc.). T. albe, acoperite cu fildeș, reprezintă gama* diatonică* do major iar t. negre, din abanos, corespund semitonurilor*. La unele instr. vechi, culorile sunt distribuite invers.

TASTĂ s. v. clapă.

tastă s. v. CLAPĂ.