3 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

TĂRIȘOR, -OARĂ, tărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui tare; tăricei. ♦ (Adverbial) Repejor. – Tare + suf. -ișor.

ȚĂRIȘOARĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară.

ȚĂRIȘOARĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. – Țară + suf. -ișoară.

ȚÂRIȘOARĂ s. f. (Reg.) Țârică. – Țâră + suf. -ișoară.

ȚÂRIȘOARĂ s. f. (Reg.) Țârică. – Țâră + suf. -ișoară.

tărișor, ~oară a, av [At: LEX. MARS. / Pl: ~i, ~oare / E: tare + -ișor] 1-4 (Pop; șhp) Tăricel (1-4).

țărișoară sf [At: DOSOFTEI, I. V. S. septembrie 8v/7 / Pl: ~re / E: țară + -ișoară] 1-34 (Șhp) Țară (1-12,14, 37-40) (mică).

țârișoară sfs [At: ANON. CAR. / E: țâră1 + -ișoară] (Reg) 1-6 (Șhp) Țârică (1-6). 7 (Îlav) O ~ Puțin.

ȚĂRIȘOARĂ (pl. -re) sf. dim. ȚARĂ1: de acolo au mers mai înainte și au mai dobîndit vre-o două, trei țărișoare (NEC.); îl găsi închis într’unul din staulele lui Erice, stăpînitorul unei țărișoare mici (ISP.).

ȚÎRICĂ, ȚIRICĂ, ȚÎRIȘOARĂ sf. dim. ȚÎRĂ1: după această bătălie, iară mai răsuflară Moldovenii cîtva, avînd o țirică de repaus (ISP.); după ce-a urzit Dumnezeu pămîntul, i-a mai rămas o țîrișoară de pămînt și nu știa ce să mai facă cu el (MAR.).

TĂRIȘOR, -OARĂ, tărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui tare; tăricel. ◊ (Adverbial) Repejor. – Tare + suf. -ișor.

TĂRIȘOR, -OARĂ, tărișori, -oare, adj. Tăricel. O briză tărișoară de la nord-est umfla pînzele. TUDORAN, P. 357.

ȚĂRIȘOARĂ, țărișoare, s. f. Diminutiv al lui țară. Viteazul se scula numaidecît, se lua după dînsul, și cată-l în sus, cată-l în jos, pînă ce-l găsi închis într-unul din staulele lui Erice, stăpînitorul unei țărișoare mici. ISPIRESCU, U. 58. În aceste momente solemne... mă gîndesc... la țărișoara mea... la Romînia... la fericirea ei! CARAGIALE, O. I 155.

ȚÎRIȘOARĂ s. f. Diminutiv al lui țîră1. Ea puse amîndouă mîinile și ridică capacul o țîrișoară, ca să se uite. ISPIRESCU, U. 100. I-a mai rămas o țîrișoară pămînt și nu știa ce să facă cu el. ȘEZ. III 26. Altu joacă-o țîrișoară Și-l lovește, doamne, o boală. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 360.

Ortografice DOOM

tărișor adj. m., pl. tărișori; f. tărișoară, pl. tărișoare

țărișoară s. f., g.-d. art. țărișoarei; pl. țărișoare

țârișoară (reg.) s. f., g.-d. art. țârișoarei

tărișor adj. m., pl. tărișori; f. tărișoară, pl. tărișoare

țărișoară s. f., g.-d. art. țărișoarei; pl. țărișoare

țârișoară (reg.) s. f., g.-d. art. țârișoarei

tărișor adj. m., pl. tărișori; f. sg. tărișoare, pl. tărișoare

țărișoară s. f., g.-d. art. țărișoarei; pl. țărișoare

țârișoară s. f.

Sinonime

TĂRIȘOR adj., adv. 1. tăricel. (O pâine cam ~oară.) 2. repejor. (Un vânt cam ~.)

ȚÂRIȘOARĂ s. țârucă. (O ~ de...)

TĂRIȘOR adj., adv. 1. tăricel. (O pîine cam ~.) 2. repejor. (Un vînt cam ~.)

ȚÎRIȘOARĂ s. țîrucă. (O ~ de...)

Intrare: tărișor
tărișor adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărișor
  • tărișorul
  • tărișoru‑
  • tărișoară
  • tărișoara
plural
  • tărișori
  • tărișorii
  • tărișoare
  • tărișoarele
genitiv-dativ singular
  • tărișor
  • tărișorului
  • tărișoare
  • tărișoarei
plural
  • tărișori
  • tărișorilor
  • tărișoare
  • tărișoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țărișoară
țărișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărișoară
  • țărișoara
plural
  • țărișoare
  • țărișoarele
genitiv-dativ singular
  • țărișoare
  • țărișoarei
plural
  • țărișoare
  • țărișoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țârișoară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârișoară
  • țârișoara
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țârișoare
  • țârișoarei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărișor, tărișoarăadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui tare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: tăricel
    • format_quote O briză tărișoară de la nord-est umfla pînzele. TUDORAN, P. 357. DLRLC
etimologie:
  • Tare + -ișor. DEX '98 DEX '09

țărișoară, țărișoaresubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui țară. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC
    • format_quote Viteazul se scula numaidecît, se lua după dînsul, și cată-l în sus, cată-l în jos, pînă ce-l găsi închis într-unul din staulele lui Erice, stăpînitorul unei țărișoare mici. ISPIRESCU, U. 58. DLRLC
    • format_quote În aceste momente solemne... mă gîndesc... la țărișoara mea... la Romînia... la fericirea ei! CARAGIALE, O. I 155. DLRLC
    • format_quote De acolo au mers mai înainte și au mai dobîndit vre-o două, trei țărișoare. (NEC.) CADE
etimologie:
  • Țară + -ișoară. DEX '09 MDA2 DEX '98

țârișoarăsubstantiv feminin

  • 1. regional Diminutiv al lui țâră. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ea puse amîndouă mîinile și ridică capacul o țîrișoară, ca să se uite. ISPIRESCU, U. 100. DLRLC
    • format_quote I-a mai rămas o țîrișoară pămînt și nu știa ce să facă cu el. ȘEZ. III 26. DLRLC
    • format_quote Altu joacă-o țîrișoară Și-l lovește, doamne, o boală. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 360. DLRLC
    • format_quote După ce-a urzit Dumnezeu pămîntul, i-a mai rămas o țîrișoară de pămînt și nu știa ce să mai facă cu el. (MAR.) CADE
  • 2. locuțiune adverbială O țârișoară = puțin. MDA2
    sinonime: puțin
etimologie:
  • Țâră + -ișoară. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.