ȚÎRIȘOARĂ s. f. Diminutiv al lui țîră¹. Ea puse amîndouă mîinile și ridică capacul o țîrișoară, ca să se uite. ISPIRESCU, U. 100. I-a mai rămas o țîrișoară pămînt și nu știa ce să facă cu el. ȘEZ. III 26. Altu joacă-o țîrișoară Și-l lovește, doamne, o boală. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 360.