3 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

TÂRÂȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș.

tărâș1 av vz târâș1

târăiș av vz târâș1

târâiș av, sn vz târâș1

târâș1 [At: MINEIUL (1776), 1922/2 / V: (reg) tăr~, târ~, trăăiș av, ~âiș av, sn / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: târî + -iș] 1 av (Pop) Târât2 (1) pe jos. 2 av (Pop) Trăgând după sine cu sila. 3 av Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut). 4 av (Pop) Abia mișcându-și picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. 5 av (Pop; fig; și, reg, îlav ~ grăpiș sau gropiș) Cu (mare) greutate Si: anevoie. 6 av (Pop; îe) A o duce ~ A-i merge cuiva mai mult rău decât bine. 7 sn (Înv) Târâre (4). 8 sn (Reg; îlav) Pe ~ Trăgând pe jos (după sine). 9 sn (Reg; îlav) De-a ~ul Târându-se pe jos. 10 sn (Buc; îlav) Cu ~ul Cu totul. 11 sm (Reg; în descântece) Șarpe. 12 sn (Reg) Buștean târât din pădure. 13 sn (Îrg) Sarcină de nuiele, de lemne, de paie care se transportă prin târâre (1). 14 sn (Reg) Unealtă cu ajutorul căreia se trag paiele de la mașina de treierat, formată dintr-un triunghi legat cu o funie, de care trag caii sau dintr-un lanț care se înfășoară peste grămada de paie și este tras de boi. 15 sn (Reg) Laț de funie cu care se prinde o căpiță pentru a fi transportată. 16 sn (Înv) Creangă pe care se transportă fânul prin târâre (1). 17 sn (Înv) Cantitatea de fân transportată cu târâșul (16). 18 sm (Reg) Târlic (3).

târiș av vz târâș1

GRĂPIȘ I. adv. Agățîndu-se ca grapa (de mărăcini), tîrîndu-se: tîrîș-grăpiș 👉 TÎRÎȘ. II. sbst. Băn. Loc grăpat.

TÂRÂȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș.

TÎRÎIȘ1 adv. 1. Tîrîș1 (1). Femeia... împinse în lături și tîrîiș o poartă lungă. HOGAȘ, M. N. 77. S-a luat băietul, cu palușul tîrîiș, și s-a pornit înainte. La CADE. 2. Tîrîș (2). Își dădu drumul tîrîiș în rîpă. SADOVEANU, B. 225. Dulăul s-a tras în rîpă și s-a dus tîrîiș după stăpîn. id. ib. 279.

TÎRÎIȘ2 s. n. Acțiunea de a (se) tîrîi; tîrîș, tîrît. ◊ Loc. adv. De-a tîrîișul = tîrîndu-se pe jos. De sus se prăvăleau de-a tîrîișul pînă în șanț copii bălani, cu ochii lucitori. SADOVEANU, la CADE.

TÎRÎȘ1 adv. (Uneori cu elipsa verbului) 1. Tîrînd pe jos, trăgînd după sine. [Cîinii] luau oaia și o duceau tîrîș. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 51. Cu coșul într-o mînă, iar cu urciorul de apă într-alta, tîrîș după dînsa, merse drept la lumina ce zărise. ISPIRESCU, L. 396. S-arată... vulpea cu coada tîrîș. ODOBESCU, S. III 42. 2. Tîrîndu-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcînd picioarele (din lipsă de putere). Agenți de la posturile de comandă, urcînd tîrîș, aduceau ordine. CAMILAR, N. I 48. Mantu Miu se întoarse la matahala împușcată, care trecuse tîrîș printre tovarăși. GALACTION, O. I 271. Ne luăm tîrîș, cu moș Bodrîngă cu tot, și ne băgăm într-o cinstită crîșmă. CREANGĂ, A. 96. ♦ Fig. Cu greu. Lucrarea o să meargă greu. Tîrîș o să meargă. V. ROM. noiembrie 1950, 36. ◊ Loc. adv. Tîrîș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie; cu chiu cu vai. Își făcu apoi loc... îndreptîndu-se așa tîrîș-grăpiș, cătră sprînceana cea de dîmb. MIRONESCU, S. A. 120. Tîrîș-grăpiș, scoborîrăm Gitioara și ne trezirăm în fundul strîmt, al unei văi. HOGAȘ, M. N. 208. Am învățat c-un profesor în casă și, tîrîș-grăpiș, am isprăvit liceul. VLAHUȚĂ, O. AL. I 250.

TÎRÎIȘ1 adv. Tîrîș. – Din tîrîi + suf. -iș.

TÎRÎIȘ2 s. n. Tîrîire, tîrîș2. ◊ Loc. adv. De-a tîrîișul = tîrîndu-se pe jos. – Din tîrîi + suf. -iș.

TÂRÂIȘ n.: De-a ~ul târându-se pe pământ. /a târâi + suf. ~iș

TÂRÂȘ adv. 1) Târând pe jos; trăgând după sine. 2) Târându-se pe pământ pentru a nu fi văzut. 3) Târând cu greu picioarele. 4) fig. Cu greu; anevoie. ◊ ~-grăpiș cu mare greutate. /a târî+ suf. ~iș

tărîș adv. tărîndu-se: tărîș-grăpiș, cu mare greutate. [Lit. tărîndu-se și agățându-se ca o grapă].

tîrîíș adv. Est. Tîrîș, tîrîindu-te.

2) tîrîș adv. (d. tîrăsc). Vest. Tîrînd saŭ tîrîndu-te: l-am adus tîrîș, am mers tîrîș. Tîrîș-grăpíș (d. tîrăsc și grapă), cu mare dificultate: am ajuns tîrîș-grăpiș.

Ortografice DOOM

târâș1 adv.

târâș1 adv.

târâș adv.

Argou

sabie-târâș expr. (deț.) om condamnat pentru omor deosebit de grav.

Sinonime

TÂRÂȘ adv. (înv.) grăpiș. (Merge ~.)

TÎRÎȘ adv. (înv.) grăpiș. (Merge ~.)

Intrare: târâiș (adv.)
târâiș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • târâiș
  • târâi‑
Intrare: târâiș (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâiș
  • târâișul
  • târâișu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • târâiș
  • târâișului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: târâș (adv.)
târâș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • târâș
  • târâ‑
târăiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târâișadverb

  • 1. Târâș. DLRLC
    sinonime: târâș
    • format_quote Femeia... împinse în lături și tîrîiș o poartă lungă. HOGAȘ, M. N. 77. DLRLC
    • format_quote S-a luat băietul, cu palușul tîrîiș, și s-a pornit înainte. La CADE. DLRLC
    • format_quote Își dădu drumul tîrîiș în rîpă. SADOVEANU, B. 225. DLRLC
    • format_quote Dulăul s-a tras în rîpă și s-a dus tîrîiș după stăpîn. SADOVEANU, B. 279. DLRLC
etimologie:
  • târâi + -iș. DLRM

târâișsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a (se) târâi. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De-a târâișul = târându-se pe jos. DLRLC
      • format_quote De sus se prăvăleau de-a tîrîișul pînă în șanț copii bălani, cu ochii lucitori. SADOVEANU, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • târâi + -iș. DLRM

târâșadverb

  • 1. Târând pe jos, trăgând după sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Câinii] luau oaia și o duceau tîrîș. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 51. DLRLC
    • format_quote Cu coșul într-o mînă, iar cu urciorul de apă într-alta, tîrîș după dînsa, merse drept la lumina ce zărise. ISPIRESCU, L. 396. DLRLC
    • format_quote S-arată... vulpea cu coada tîrîș. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
  • 2. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Agenți de la posturile de comandă, urcînd tîrîș, aduceau ordine. CAMILAR, N. I 48. DLRLC
    • format_quote Mantu Miu se întoarse la matahala împușcată, care trecuse tîrîș printre tovarăși. GALACTION, O. I 271. DLRLC
    • format_quote Ne luăm tîrîș, cu moș Bodrîngă cu tot, și ne băgăm într-o cinstită crîșmă. CREANGĂ, A. 96. DLRLC
    • 2.1. figurat Cu greutate, cu dificultate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lucrarea o să meargă greu. Tîrîș o să meargă. V. ROM. noiembrie 1950, 36. DLRLC
etimologie:
  • Târî + -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.