TAPISERIE² s. f. v. tapițerie.

TAPISERIE¹, (1, 2) tapiserii, s. f. 1. Țesătură decorativă din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Tehnica și arta executării unor asemenea țesături. 3. Meseria tapiserului. – Din fr. tapisserie.

tapiserie sf [At: GOLESCU, Î. 118 / V: (înv) ~pețăr~, ~ițer~ / Pl: ~ii / E: fr tapisserie] 1 Țesătură decorativă din lână sau din mătase, lucrată manual sau la război, folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2 Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase etc. 3 Partea tapisată a unei mobile.

TAPISERIE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase, cu fir. ♦ Țesătură din lână sau din mătase înfățișând subiecte diverse sau teme alegorice, lucrată manual sau la război și folosită mai ales la împodobirea pereților sau a unor mobile. 2. Partea tapisată a unei mobile. [Var.: tapițerie s. f.] – Din fr. tapisserie.

TAPISERIE, tapiserii, s. f. 1. Lucru de mînă cusut pe canava, cu lînă sau cu mătase; draperie sau orice obiect lucrat în acest fel. Ascunde-te acolo în astă-sară... după o tapiserie, unde vei voi. NEGRUZZI, S. III 424. Mari tapiserii de China. GOLESCU, Î. 153. 2. Partea tapisată a unei mobile. – Variantă: tapițerie s. f.

TAPISERIE s.f. 1. Lucru de mînă cusut pe o canava cu lînă, cu mătase etc. 2. Parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). [Gen. -iei, var. tapițerie (3) s.f. / < fr. tapisserie].

TAPISERIE/TAPIȚERIE s. f. 1. țesătură decorativă din lână sau mătase, lucrată manual sau la război, pentru împodobirea pereților sau a mobilei. ◊ lucru de mână cusut pe o canava cu lână, cu mătase etc. 2. parte a unei mobile acoperită cu tapiserie (1). (< fr. tapisserie)

TAPISERIE tapiserii f. 1) Lucru de mână cusut pe canava după conturul unui desen (cu fire de lână sau de mătase). 2) Țesătură ornamentală folosită la acoperirea pereților sau a mobilei. 3) Îmbrăcăminte a unei mobile, realizată din astfel de țesătură. 4) Parte a unui obiect de mobilier acoperită cu asemenea țesătură. [G.-D. tapiseriei] /<fr. tapisserie

*tapiseríe și -țeríe f. (primu d. fr. tapisserie, al doilea infl. de tapițer; it. tappezzeria). Stofe cu care se tapetează o cameră, o mobilă ș. a. Meseria de tapițer.

TAPIȚERIE¹, tapițerii, s. f. Partea tapițată a unei mobile. [Var.: tapiserie s. f.] – Tapița + suf. -ărie.

tapețărie¹ sf vz tapiserie

tapițerie² sf vz tapiserie

TAPIȚERIE² s. f. v. tapiserie.

TAPIȚERIE¹ s. f. v. tapiserie.

TAPIȚERIE² elem. tapiserie.

tapițerie f. lucru făcut pe o canava cu lână, mătase, aur, etc. (= fr. tapisserie).

tapiserie (țesătură decorativă) s. f., art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei; pl. tapiserii, art. tapiseriile (desp. -ri-i-)

tapiserie (broderie, țesătură) s. f., art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei; pl. tapiserii, art. tapiseriile

tapiserie (broderie, țesătură) s. f., art. tapiseria, g.-d. art. tapiseriei; pl. tapiserii art. tapiseriile

tapiserie (țesătură)

tapițerie (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile (desp. -ri-i-)

!tapițerie (parte tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria, g.-d. art. tapițeriei; (părți tapițate, ateliere) pl. tapițerii, art. tapițeriile

tapițerie/tapiserie (partea tapițată a unei mobile) s. f., art. tapițeria/tapiseria, g.-d. art.tapițeriei/tapiseriei; pl. tapițerii/tapiserii, art. tapițeriile/tapiseriile

tapițerie, -riei gen. a.