TANGON, tangoane, s. n. (Mar.) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, folosit la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon.

tangon sn [At: ABC MAR. / Pl: ~oane / E: fr tangou] (Nav) 1 Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună, pentra a coborî sau a urca în și din corabie în barcă. 2 Drag de lemn fixat la un capăt pe bordaj, întrebuințat la legarea bărcilor lansate la apă.

TANGON, tangoane, s. n. (Mare) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, întrebuințat la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon.

TANGON s.n. Drug de lemn, rezemat cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, care servește la legarea bărcilor aflate pe apă și pe care marinarii pot coborî în bărci. [< fr. tangon].

TANGON s. n. (mar.) 1. drug de lemn orizontal, sprijinit cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, la ancorarea bărcilor și pe care marinarii pot coborî în bărci. 2. bară rotundă, cu un cârlig la capăt, destinată să întindă colțul velei din proră, când barca are vânt din pupă. (< fr., sp. tangon)

*tangón n., pl. oane (fr. sp. tangon). Mar. Catarg orizontal mobil cu funiĭ și scară de care se folosesc corăbieriĭ ca să se scoboare într’o luntre saŭ să se suĭe din luntre în corabie cînd îs valurĭ.

tangon (catarg) s. n., pl. tangoane

tangon (catarg) s. n., pl. tangoane

tangon s. n., pl. tangoane