tangon sn [At: ABC MAR. / Pl: ~oane / E: fr tangou] (Nav) 1 Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună, pentra a coborî sau a urca în și din corabie în barcă. 2 Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, întrebuințat la legarea bărcilor lansate la apă.