3 intrări
23 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TAMBUR, (2) tambure, s. n., (1, 3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). [Pl. și: (1, n.) tambure] – Din fr. tambour.
tambor1 sm vz tambur1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tambur1 [At: STAMATI, D. / V: (reg) ~bor / Pl: ~e, ~uri sn, ~i sm / E: fr tambour (-major), ger Tambour] 1 sn (Muz; înv) Tobă (1). 2 sm (Înv; pex) Toboșar (1). 3 sm (Înv; îs) ~ major Subofițer care conducea o fanfară militară. 4 sm (Înv; pex) Plutonier (într-o fanfară militară). 5 sn Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică Si: tobă (24). 6 sn (îs) ~ gradat Piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat prevăzută cu gradații la unul dintre capete. 7 sn Fiecare dintre cutiile cilindrice de tablă1 care protejează roțile mașinăriei unui vapor. 8 sn (Aht) Porțiune prismatică sau cilindrică între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. 9 sn Vestibul la intrarea unei clădiri, cuprins între două rânduri de uși. 10 sn Spațiu cilindric la o ușă de intrare, în interiorul căreia se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi. 11 sn (Aht) Bloc de piatră care formează elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămburi v vz timburi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâmburi v vz timburi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timburi [At: ARH. OLT. XXI, 277 / V: (reg) tăm~, tâm~ / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vr (Mun; Olt) A-și potrivi hainele pentra a sta cât mai bine pe corp Si: a se aranja, a se dichisi, a se găti. 2 vr (Trs) A se înălța în vârful degetelor (pentra a ajunge la ceva) Si: a se întinde. 3 vrr (Trs) A se hârjoni (1). 4-5 vtr (Mun) A (se) mototoli. 6-7 vtr (Mun) A (se) murdări. 8 vr (Reg) A sta (culcat) cu spatele către cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TAMBUR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică; tobă. 2. S. n. Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. ♦ Spațiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o ușă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior și a împiedica formarea curenților de aer în timpul deschiderii ușilor. 3. S. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier (într-o fanfară militară). – Din fr. tambour.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TAMBUR1, tamburi, s. m. (Ieșit din uz) Toboșar. ◊ Compus: tambur-major = subofițer care conducea o fanfară militară; p. ext. (peiorativ) plutonier.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TAMBUR s.m. Toboșar. ♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofițer al unei fanfare militare; (peior.) plutonier. [< fr. tambour].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TAMBUR2 ~i m. înv. Ostaș care bate toba; toboșar militar. ◊ ~-major conducător al unei fanfare militare. /<fr. tambour, germ. Tambour
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tambur-major m. mai marele toboșarilor care merge în fruntea regimentului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*tambúr-major m. (fr. tambour-major, d. tambour, tobă, și major, maĭor, maĭ mare). Subofițer maĭ mare peste toboșarĭ și gorniștĭ (azĭ desființat).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tambur2 (piesă cilindrică; toboșar) (înv.) s. m., pl. tamburi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tambur-major (înv.) s. m., pl. tamburi-majori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tambur1 (toboșar, piesă metalică) s. m., pl. tamburi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!tambur-major (înv.) s. m., pl. tamburi-majori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tambur (toboșar) s. m., pl. tamburi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tambur-major s. m., pl. tambur-majori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tambur-major, tambur-majori.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TAMBUR s. v. darabană, tobă, toboșar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tambur s. v. DARABANĂ. TOBĂ. TOBOȘAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tambur-major s.m. (înv.) suboțifer șef peste toboșari și gorniști, care umblau în fruntea regimentului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
timburi, timburesc, vb. IV (reg.) 1. a-și aranja hainele pe sine. 2. a se înălța, a se întinde. 3. a se boți. 4. a se murdări.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|