2 intrări
19 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tamburel sn vz taburet
TABURET, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TABURET, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
taburel sn vz taburet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
taburet sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~el, tamburel, tămburel sf, (îrg) ~ă sf / Pl: ~e / E: fr tabouret] 1 Scăunel fără spătar și fără brațe. 2 Scăunel foarte scund, pe care își ține picioarele o persoană care stă pe scaun. 3 (Spc) Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv pentru înălțare și coborâre, pe care stă cel care cântă la pian. 4 (Reg; îf taburele) Pedalele războiului de țesut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
taburetă sf vz taburet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămburel sn vz tamburel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țâmburel sm [At: VARONE, D. 148 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Numele unei sârbe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TABURET, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. În fața divanului, gheridoane occidentale, fotolii și taburete. CĂLINESCU, N. 9. Gata, papa! sări Annie de pe taburet, aruncînd o ultimă privire în oglindă. C. PETRESCU, C. V. 169. ♦ Scăunel fără spătar, care poate fi înălțat sau coborît și pe care stă persoana care cîntă la pian. Elvira încetă, se învîrti pe taburetul de la pian și zîmbi. DUMITRIU, B. F. 45. Se așeză pe taburet și se aplecă apoi din nou, concentrat și distins deasupra pianului. CAMIL PETRESCU, N. 107. ♦ Scăunel foarte scund, pus în fața unui fotoliu sau a unei canapele, pentru a susține picioarele persoanei așezate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TABURET s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. [Pl. -te. / < fr. tabouret].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TABURET s. n. scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. (< fr. tabouret)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TABURET ~e n. 1) Scaun mic, fără spătar și fără brațe. 2) Scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian. /<fr. tabouret
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
taburet n. 1. scaun fără brațe nici spate; 2. scăunel de pus sub picioarele celui ce șade (= fr. tabouret).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*taburét n., pl. e (fr. tabouret, d. tabour, azĭ tambour, tobă, tambur. V. tambour 2). Scăunel fără răzemătoare, întrebuințat maĭ ales la rezemat picĭoarele. – Vulg. taburel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
taburet s. n., pl. taburete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
taburet s. n., pl. taburete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
taburet s. n., pl. taburete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
taburet
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
taburet, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
taburel (-ele), s. n. – Scăunel fără spătar. – Var. taburet. Fr. tabouret, cu schimb de suf.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
taburet, taburetesubstantiv neutru
- 1. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: scăunel
- În fața divanului, gheridoane occidentale, fotolii și taburete. CĂLINESCU, N. 9. DLRLC
- Gata, papa! sări Annie de pe taburet, aruncînd o ultimă privire în oglindă. C. PETRESCU, C. V. 169. DLRLC
- 1.1. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Elvira încetă, se învîrti pe taburetul de la pian și zîmbi. DUMITRIU, B. F. 45. DLRLC
- Se așeză pe taburet și se aplecă apoi din nou, concentrat și distins deasupra pianului. CAMIL PETRESCU, N. 107. DLRLC
-
- 1.2. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- tabouret DEX '09 DEX '98 DN