2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

talent1 [At: CUGETĂRI, II, 6726 / V: (îrg) ~lant, (reg) ~lanț, tălant sn / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat talentum, fr talent, ger Talent cf talant1] 1 sn Înclinare înnăscută într-un anumit domeniu Si: aptitudine. 2 sn Capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-un anumit domeniu, care favorizează o activitate creatoare. 3 sn (D. persoane; îla) De ~ Talentat (1). 4 sn (D. creații; îal) Produs al talentului (1). 5 smi Persoană înzestrată cu aptitudini speciale. 6 sn (Reg; îf talant, talant) Obicei rău. 7 sn (Reg; îaf) Temperament (6). 8 sn (Reg; îf talant) Nărav (la cai). 9 sn (Fam; îe) A-și da ~e A fi înfumurat.

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinație deosebită într-un anumit domeniu (mai ales în literatură și artă); capacitate deosebită într-o ramură de activitate, destoinicie, pricepere. Avea știință de carte și talent la predare. CARAGIALE, O. III 24. Dobîndise un talent muzical extraordinar pe clavir. GHICA, S. 42. Cantemir-vv. era domn bun, înzestrat cu mari talente ostășești. BĂLCESCU, O. I 187. ◊ Loc. adj. De talent = (despre persoane) talentat; (despre creații) produs al talentului, de virtuozitate. Operă de talent.În trăitorii de astăzi sînt oameni vrednici, de talent, de inimă și giudecată. RUSSO, S. 66. ◊ Fig. Greierii, lăutari fără de talent, îngheață de frig și de sărăcie. DELAVRANCEA, T. 62. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini speciale. Cîte talente n-au stat ascunse în lumea muncitoare, pentru că n-au avut prilej să se manifeste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 8/1. – Pl. și: (învechit) talenturi (KOGĂLNICEANU, S. 42) s. n.

TALÉNT s.n. Aptitudine, înclinație naturală deosebită într-un anumit domeniu. ♦ De talent = talentat. ♦ Persoană care are o asemenea aptitudine deosebită. [Pl. -te, -turi. / < fr. talent, it. talento, lat. talentum – lingou, ban].

TALÉNT s. n. aptitudine, capacitate deosebită într-un anumit domeniu. (p. ext.) cel care are o asemenea aptitudine. (< fr. talent., lat. talentum)

TALÉNT ~e n. 1) Aptitudine deosebită cu care este înzestrat cineva; dar. ◊ De ~ a) talentat; înzestrat; dotat; b) care vădește talent; de virtuozitate. 2) Persoană înzestrată cu capacități deosebite într-un domeniu de activitate creatoare. /<lat. talentum, fr. talent, germ. Talent

talent n. 1. greutate, la Grecii antici, care varia după țări; 2. monedă greacă de argint în valoare de 5560 lei; 3. fig. aptitudine distinsă, abilitate naturală sau dobândită: talentul vorbirii; 4. om de talent: un talent de prima ordine.

*talént m. (lat. talentum, d. vgr. tálanton, balanță, greutate cam de 26 kg., talant). Talant. Fig. S. n., pl. e. Aptitudine, aplicațiune, calitate intelectuală: acest copil are talent la matematică, la muzică. Persoană talentată: acest tînăr e un talent extraordinar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

talént s. n., pl. talénte

talént s. n., pl. talénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TALÉNT s. 1. v. aptitudine. 2. v. măiestrie. 3. v. îndemânare.

TALENT s. 1. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru pictură.) 2. artă, dibăcie, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, pricepere, știință. (Obiect făcut cu mult ~.) 3. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra un mare ~ în mînuirea...)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TALENT. Subst. Talent, har, dar, vocație, înclinație (fig.), înclinare (fig.), aplecare (fig.), predispoziție, predispunere (rar), predilecție; înzestrare (fig.), dotare, capacitate. Geniu, genialitate. Pricepere, iscusință, artă, îndemînare, dibăcie, dexteritate, abilitate, virtuozitate, măiestrie; vrednicie, destoinicie; agerime, perspicacitate, sagacitate (livr.), istețime, isteciune (înv.); ingeniozitate, inventivitate. Talent, capacitate, geniu; artist (fig.), maestru, virtuoz. Adj. Talentat, de talent, cu har, cu vocație; dotat, înzestrat (fig.); capabil, chemat, înclinat (fig.); genial, de geniu. Priceput, iscusit, îndemînatic, dibaci, abil; vrednic, destoinic; isteț, ingenios, ager, perspicace, sagace (livr.), inventiv. Vb. A fi talentat, a avea talent, a avea har, a fi dotat, a fi înzestrat, a avea vocație, a avea stofă, a avea înclinație (pentru ceva); a fi genial; a se simți atras de ceva, a se apleca. A fi priceput (iscusit, dibaci), a se iscusi (înv.). A înzestra, a dota (fig.). Adv. Cu talent; cu îndemînare, cu iscusință. V. artă, artist, imaginație, inteligență, iscusință, succes.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face talente expr. a fi exagerat de pretențios.

Intrare: talent (aptitudine)
talent (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talent
  • talentul
  • talentu‑
plural
  • talente
  • talentele
genitiv-dativ singular
  • talent
  • talentului
plural
  • talente
  • talentelor
vocativ singular
plural
talent (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talent
  • talentul
  • talentu‑
plural
  • talenturi
  • talenturile
genitiv-dativ singular
  • talent
  • talentului
plural
  • talenturi
  • talenturilor
vocativ singular
plural
Intrare: talent (talant)
talent (pl. -ți) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talent
  • talentul
  • talentu‑
plural
  • talenți
  • talenții
genitiv-dativ singular
  • talent
  • talentului
plural
  • talenți
  • talenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)