TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură la vechii greci, cîntărind aproximativ 26 de kilograme. ♦ Monedă folosită în Grecia antică și reprezentînd valoarea unei sume importante de bani (în aur sau în argint). 2. Fig. (Cu aluzie la o parabolă din Noul Testament) Aptitudine, posibilitate, calitate. Fiecare a avut talantul lui, cum zice la... Scriptură. CĂLINESCU, E. O. II 217.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

talánt (unitate de măsură, monedă) s. m., pl. talánți

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

talánt (-ți), s. m. – Monedă veche. Mgr. τάλαντος, cf. sl. talanŭtŭ (Cihac, II, 705; Murnu 54; Vasmer, Gr., 139). Sec. XVI. Este dubletul lui talent, s. n., din fr. talent, der. talentat, adj. (cu talent).

Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

TALÁNT ~ți m. (în Grecia antică) 1) Unitate de măsură a greutății (egală cu aproximativ 26 kg). 2) Monedă (de aur sau argint) de diferite valori. /<sl. talantu, gr. tálanton

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

talant m. talent (monedă): a îngropa talantul său. [Gr. mod.].

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

talánt m. (ngr. tálanton, pron. -ndon, d. vgr. tálanton; vsl. talanŭtŭ. V. pungă). Vechĭ. O sumă de banĭ considerată ca monetă [!] (5600 de francĭ cel de argint, 56000 cel de aur): parábola cu talanțiĭ (V. pungă). S. n., pl. urĭ. Sec. 19. Talent, pricepere. Regulă de vĭață. – Și -nd, pl. zĭ (după ngr.).

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

tálant, talanturi, s.n. – (reg.) Acareturi, anexe pe lângă o gospodărie. – Et. nes., cf. tălabă (et. nec.) (MDA).

Sursa: DRAM 2015 (2015) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tálant, -uri, s.n. – Acareturi, anexe pe lângă o gospodărie. Atestat doar în Maram. – Et. nec.

Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

talánt, talanți s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. În Biblie talantul nu este monedă, ci denumire a valorilor monetare mari, fiind echivalent cu 49.077 kg aur sau 43.620 kg argint. – Din sl. talanŭtŭ.

Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink