Definiția cu ID-ul 512433:
Etimologice
talant (-ți), s. m. – Monedă veche. Mgr. τάλαντος, cf. sl. talanŭtŭ (Cihac, II, 705; Murnu 54; Vasmer, Gr., 139). Sec. XVI. Este dubletul lui talent, s. n., din fr. talent, der. talentat, adj. (cu talent).
Exemple de pronunție a termenului „talant” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5