2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

talaniță2 sf vz tălaniță

talaniță1 sf [At: BL V, 174 / Pl: ~țe / E: talan1 + -iță] (Reg) 1 Iapă bătrână Si: mârțoagă. 2 (Dep) Femeie bătrână.

talaníță f., pl. e (cp. cu talan. La Cdr. „cp. cu rut. talánnica, femeĭe fericită”). Rar azĭ. Fleoarță. – La Cant. tălániță, în Serbia talaĭmíță. V. țolină, tîrfă, teleleĭcă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TALANÍȚĂ s. v. gloabă, mârțoagă.

talaniță s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

talániță (-țe), s. f. – Tîrfă, prostituată. – Var. înv. tălaniță, talaimiță. Origine incertă. Probabil ar trebui pornit de la gr. sau ngr. θαλαμος „alcov” cf. θαλαμηπόλος „cameristă”, cu suf. -iță sau prin transpoziția suf. gr. -ίσσα. Rut. talánnica, propus ca etimon de Tiktin și Candrea, trebuie să provină din rom.; legătura cu talan (Scriban) este dubioasă. Sec. XVII, înv.

Intrare: talaniță
talaniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talaniță
  • talanița
plural
  • talanițe
  • talanițele
genitiv-dativ singular
  • talanițe
  • talaniței
plural
  • talanițe
  • talanițelor
vocativ singular
plural
Intrare: talaniță
talaniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talaniță
  • talanița
plural
  • talanițe
  • talanițele
genitiv-dativ singular
  • talanițe
  • talaniței
plural
  • talanițe
  • talanițelor
vocativ singular
plural