talaniță¹ sf [At: BL V, 174 / Pl: ~țe / E: talan¹ + -iță] (Reg) 1 Iapă bătrână Si: mârțoagă. 2 (Dep) Femeie bătrână.

talaníță f., pl. e (cp. cu talan. La Cdr. „cp. cu rut. talánnica, femeĭe fericită”). Rar azĭ. Fleoarță. – La Cant. tălániță, în Serbia talaĭmíță. V. țolină, tîrfă, teleleĭcă.

TALANIȚĂ s. v. gloabă, mârțoagă.

talaniță s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ.

talaniță (-țe), s. f. – Tîrfă, prostituată. – Var. înv. tălaniță, talaimiță. Origine incertă. Probabil ar trebui pornit de la gr. sau ngr. θαλαμος „alcov” cf. θαλαμηπόλος „cameristă”, cu suf. -iță sau prin transpoziția suf. gr. -ίσσα. Rut. talánnica, propus ca etimon de Tiktin și Candrea, trebuie să provină din rom.; legătura cu talan (Scriban) este dubioasă. Sec. XVII, înv.