TĂLANIȚĂ, tălanițe, s. f. (Înv.) Femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.

tălaniță sf, a [At: BIBLIA (1688), 182²/23, 131 / V: (înv) talain~, tal~, ~aichiță, ~ain~, ~lăn~, tolăn~, toln~ sf / Pl: ~țe / E: nct] (Înv) 1-2 (Femeie) de moravuri ușoare Si: curtezană.

TĂLANIȚĂ, tălanițe, s. f. (Înv.) Femeie de moravuri ușoare. – Et. nec.

TĂLANIȚĂ, tălanițe, s. f. (Învechit) Femeie de moravuri ușoare. Așa este, dar noi vrem lucru bun, iar nu tălanițe din Scaune. FILIMON, C. 173.

tălaniță f. prostituată de ultimul rang: o tălaniță de cârciumă FIL. [Origină necunoscută].

tălaníță, V. talaniță.

talainiță sf vz tălaniță

talaniță² sf vz tălaniță

tălaichiță sf vz tălaniță

tălainiță sf vz tălaniță

tălăniță sf vz tălaniță

tolăniță sf vz tălaniță

tolniță sf vz tălaniță

talaníță f., pl. e (cp. cu talan. La Cdr. „cp. cu rut. talánnica, femeĭe fericită”). Rar azĭ. Fleoarță. – La Cant. tălániță, în Serbia talaĭmíță. V. țolină, tîrfă, teleleĭcă.

tălaniță (înv.) s. f., g.-d. art. tălaniței; pl. tălanițe

tălaniță (înv.) s. f., g.-d. art. tălaniței; pl. tălanițe

tălaniță s. f., g.-d. art. tălaniței; pl. tălanițe

TĂLANIȚĂ s. v. cocotă, curtezană, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

tălaniță s. v. COCOTĂ. CURTEZANĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.