8 definiții pentru tală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.

ta1 sf [At: GR. S. IV, 285 / Pl: ~le / E: tala] (Reg) 1 Taifas (1). 2 Gălăgie (1). 3 Ceată (gălăgioasă) Si: mulțime.

TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec.

TÁLĂ, tale, s. f. (Regional) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă, taifas. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial, în forma tala, repetat) Încet-încet, haida-hai. Plecară pe mare, tala-tala! pînă ce se pomeniră la țara amazoanelor. ISPIRESCU, U. 50.

tálă f. fără pl. (d. tălăĭesc). Munt. Mold. Iron. Taĭfas, vorbă lungă: a sta de tală, a te pune la tală. V. tala-tala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tálă (reg.) s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále

tálă s. f., g.-d. art. tálei; pl. tále

Intrare: tală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ta
  • tala
plural
  • tale
  • talele
genitiv-dativ singular
  • tale
  • talei
plural
  • tale
  • talelor
vocativ singular
plural

tală

etimologie: