8 definiții pentru taiga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.

TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.

TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure sălbatică și greu de străbătut, formată în special din conifere și acoperind o regiune întinsă în nordul Europei și Asiei. Era vînător și pescar... Ce nu pescuise? Ce nu împușcase? de la potîrnichile albe din cercul polar pînă la tigrul din taigaua manciuriană. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 411, 1/5. – Pronunțat: tai-.

TAIGÁ s.f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune întinsă în nordul Europei și al Asiei. [Pron. tai-ga, gen. -alei. / < rus. taiga, cf. fr. taiga].

TAIGÁ s. f. formațiune vegetală din emisfera boreală, formată din conifere. (< rus. taiga)

TAIGÁ ~le f. 1) Regiune întinsă acoperită cu păduri dese de conifere. 2) Vegetație proprie acestei regiuni. [Art. taigaua; G.-D. taigalei; Sil. tai-] /<rus. taiga


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taigá s. f., art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále, art. taigálele

taigá s. f. (sil. tai-), art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále

Intrare: taiga
  • silabație: tai-
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taiga
  • taigaua
plural
  • taigale
  • taigalele
genitiv-dativ singular
  • taigale
  • taigalei
plural
  • taigale
  • taigalelor
vocativ singular
plural