TAIGA, taigale, s. f. Pădure sălbatică și greu de străbătut, formată în special din conifere și acoperind o regiune întinsă în nordul Europei și Asiei. Era vînător și pescar... Ce nu pescuise? Ce nu împușcase? de la potîrnichile albe din cercul polar pînă la tigrul din taigaua manciuriană. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 411, 1/5. – Pronunțat: tai-.