11 definiții pentru taifun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.

TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vînt foarte puternic, cu furtună și vîrtejuri, care ia naștere în partea de apus a oceanului Pacific. Prevăd un ev măreț de pace Prin ruini de vifor și taifun. BENIUC, M. 41. Steaua roșie îl călăuzi... Pe cel care spulberă cetele morții ca un taifun. BOUREANU, S. P. 13. – Pronunțat: tai-.

TAIFÚN s.n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care bate în regiunile din vestul Oceanului Pacific, luând naștere în timpul schimbării direcției musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun, chin. ta fun – vânt mare].

TAIFÚN s. n. ciclon tropical din regiunile estice ale Asiei, în timpul schimbării direcției musonilor. (< germ. Taifun)

TAIFÚN ~uri n. Ciclon tropical care ia naștere, mai ales în mările Chinei și Japoniei, provocând calamități enorme. [Sil. tai-] /<germ. Taifun

taĭfún n., pl. urĭ, V. tifon 2.

2) *tifón n., pl. oane (fr. engl. typhon, d. chinezu tafang, tafung, supt infl. latinuluĭ typhon, -ónis, vgr. typhón, vîrtej, sorb, uragan). Uragan în extremu Orient (maĭ ales între Ĭuliŭ și Novembre). – Și taĭfún, pl. urĭ (germ. taifun, d. chinezu teĭfun). V. ciclon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taifún s. n., pl. taifúnuri

taifún s. n. (sil. tai-), pl. taifúnuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TAIFUN s. (MET.) ciclon, uragan. (~ bate mai ales în regiunile tropicale.)

Intrare: taifun
taifun1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: tai-fun
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taifun
  • taifunul
  • taifunu‑
plural
  • taifunuri
  • taifunurile
genitiv-dativ singular
  • taifun
  • taifunului
plural
  • taifunuri
  • taifunurilor
vocativ singular
plural
taifun2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: tai-fun
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taifun
  • taifunul
  • taifunu‑
plural
  • taifune
  • taifunele
genitiv-dativ singular
  • taifun
  • taifunului
plural
  • taifune
  • taifunelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taifun

  • 1. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ciclon uragan 2 exemple
    exemple
    • Prevăd un ev măreț de pace Prin ruini de vifor și taifun. BENIUC, M. 41.
      surse: DLRLC
    • Steaua roșie îl călăuzi... Pe cel care spulberă cetele morții ca un taifun. BOUREANU, S. P. 13.
      surse: DLRLC

etimologie: