15 definiții pentru taier / tăier tăier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie, întinsă, blid. [Var.: tăier s. n.] – Din magh. tányér.

taier sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C. 63 / V: (reg) tani~, tăiar, tăi-, tăner, tăniar, tăni~, tâner, tei~, ti~, tiiar, tiner, tini~ / Pl: ~e / E: mg tányér] 1 (Reg) Farfurie întinsă Si: taler2 (1). 2 (Reg) Strachină. 3 (Reg; îe) Joacă (ca) pe ~ Se spune despre cei care dansează bine. 4 (Reg; îe) Să dai cu ~ul peste... Se zice despre obiecte sau persoane de aceeași înălțime. 5 (Reg) Vas de gătit. 6 (Reg) Fund de mămăligă Si: (reg) cărpător. 7 (Olt) Taler2 (9). 8 (Înv) Obiect de formă circulară Si: disc. 9 (Ban; Trs; pbl) Străgălie. 10 (Ban; Olt) Abajur. 11 (Reg) Bor al pălăriei.

TÁIER, taiere, s. n. (Reg.) Taler, farfurie întinsă, blid. [Var.: tăiér s. n.] – Din magh. tányér.

TÁIER, taiere, s. n. (Regional; și în forma tăier) Taler, farfurie întinsă, blid, talger, fund. Un tăier de mîncare. SEVASTOS, N. 85. – Variantă: tăiér s. n.

TĂIÉR s. n. v. taier.

taler2 sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. VIII, 3 / Pl: ~e / E: ger dal Taller] 1 Vas plat de lemn, de lut ars, de faianță sau de metal, din care se mănâncă sau care se folosește la bucătărie Si: talger (1), (îrg) tas1 (9), (reg) taier (1), tipsie (10). 2 Tavă (5). 3 (Pfm; îe) A se înfrupta din ~ul (cuiva) A trăi din munca altuia. 4 (Pop; îe) A mânca pâine și sare dintr-un (sau, rar, pe un) ~ cu (cineva) A trăi împreună cu cineva. 5 (Pop; îae) A împărți binele și răul cu cineva 6 (îe) A umbla cu ~ul A umbla pentru a strânge bani. 7 (Fam; îe) A îngropa (pe cineva) cu ~ul A înmormânta pe cineva cu fonduri strânse prin colectă publică. 8 (Pop; îe) A cere cu ~ul A cerși (2). 9 Disc al unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile Si: platan2, talger (4), (reg) taier (7), (îrg) tas1 (10). 10 (Muz) Talger (5). 11 Piesă subțire de metal, lemn etc., de formă aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte având diverse utilizări în tehnică. 12 Țintă mișcătoare, confecționată dintr-un material casabil, care se utilizează în tirul sportiv. 13 (Lpl) Probă sportivă în cadrul tirului, care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere2 (12).

taler1 sm [At: (a. 1581) CUV. D. BĂTR. I, 28/17 / Pl: ~i, (înv) ~e sn / E: ger Taler] (Iuz) 1 Monedă (austriacă) de argint care a circulat în trecut și în țările române. 2 (Îs) ~ cu două fețe Om ipocrit. 3 Dare plătită de oștenii din corpul de călăreți sau de pedestrași din vechea armată a Țării Românești, numiți roșii.

2) táler n., pl. e (d. germ. teller, pin mijlocirea unuĭ cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. talir, taril. Ngr. taléri, d. it. tagliere [d. tagliare, a tăĭa], fund de tăĭat carne [de unde s’a dezvoltat înț. de „farfurie”, care poate fi și un simplu fund], de unde vine germ. teller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Conținutu uneĭ farfuriĭ: un taler de colivă. Fig. Taler cu doŭă fețe, om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin chetă publică”). Disc, terezie tas (de balanță). Disc supțire de alamă care se izbește de alt disc ca să sune în fanfară (chinval). – În Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

táier/tăiér (reg.) s. n., pl. táiere/tăiére

táier/tăiér s. n., pl. táiere/tăiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁIER s. v. abajur, blid, disc, farfurie, platou, strachină, taler, talger, tas.

taier s. v. ABAJUR. BLID. DISC. FARFURIE. PLATOU. STRACHINĂ. TALER. TALGER. TAS.

Intrare: taier / tăier
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taier
  • taierul
  • taieru‑
plural
  • taiere
  • taierele
genitiv-dativ singular
  • taier
  • taierului
plural
  • taiere
  • taierelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăier
  • tăierul
  • tăieru‑
plural
  • tăiere
  • tăierele
genitiv-dativ singular
  • tăier
  • tăierului
plural
  • tăiere
  • tăierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taier / tăier tăier

etimologie: