2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAEFÉT s. n. v. taifet.

TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

taifet sn [At: RUSSO, S. 19 / V: (înv) taef~ / Pl: ~uri / E: ns cf taifas] (Înv) 1 Taifas (1). 2 Obicei.

TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Învechit) Taifas. În bejănie, ca și înainte precum și în urmă, taifetul, egoismul și nepăsarea fură statornice. RUSSO, S. 110. – Pronunțat: tai-. – Variantă: taiefét (RUSSO, S. 19) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi

taifét s. n. (sil. tai-), pl. taiféturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TAIFÉT s. v. apucătură, deprindere, obicei, obișnuință, tabiet.

taifet s. v. APUCĂTURĂ. DEPRINDERE. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. TABIET.

Intrare: taefet
taefet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: taifet
  • silabație: tai-
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taifet
  • taifetul
  • taifetu‑
plural
  • taifeturi
  • taifeturile
genitiv-dativ singular
  • taifet
  • taifetului
plural
  • taifeturi
  • taifeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taefet
  • taefetul
  • taefetu‑
plural
  • taefeturi
  • taefeturile
genitiv-dativ singular
  • taefet
  • taefetului
plural
  • taefeturi
  • taefeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)