3 intrări
33 de definiții

Explicative DEX

tăciuni v vz tăciuna

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A arde ceva până când se transformă în tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

TĂCIUNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, căruia nu-i reușește nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Lat. *titio, -onis.

tăciuna [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (reg) ~ni / Pzi: ~n~ez / E: tăciune] 1-2 vtr A (se) arde până când se transformă tăciune (1). 3 vr (D. unele plante) A fi atacat de tăciune (10). 4 vi (Reg; îf tăciuni) A se bronza (3).

tăciune sm [At: DOSOFTEI, PS. 216/2 / V: (reg) teci~ / Pl: ~ni / E: ml *titio, -onis] 1 Rest dintr-o bucată de lemn care nu a ars complet. 2 Cărbune sau lemn care arde mocnit, fără flacără Si: (îvr) ojogitură. 3 (Reg; d. doi soți; îe) A sta la un ~ A conviețui. 4 (Reg; îe) A se întâlni doi proști la un ~ A se căsători doi nevoiași. 5 (Reg; îae) A se întovărăși doi nevoiași. 6 (Reg; pex; îae; șîe a rămâne în coadele ~nilor) A o duce greu. 7 (Reg; îe) A lăsa (pe cineva) pe coada ~nilor A permite ca cineva să trăiască în mizerie. 8 (Pop; îe) A nu avea nici – (sau a nu-i arde nici ~nii) în vatră A fi foarte sărac. 9 (Pop; îe) A înveli ~le A fugi pe neobservate. 10 (Lsg) Boală infecțioasă, mai ales a cerealelor, provocată de ciuperci parazite și manifestată prin distrugerea parțială sau totală a organelor atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră Si: cărbune, mălură.

teciune sm vz tăciune

ARICIU sm. 1 🐒 Animal mamifer insectivor, cu capul ascuțit și cu corpul scurt și gros, acoperit pe spate cu niște ghimpi gălbui; cînd doarme sau cînd vrea să se apere, se strînge formînd un fel de ghem ghimpos; trăește în toată Europa (🖼 204): proverb: a se face (ghem) ca ariciul, se zice despre cineva care se ghemuește de frig, etc. sau care stă de o parte, izolat de oameni, a fi nesociabil; cu înțelesul din urmă și în expr.: parcă-i un ~ 2 În credințele poporului, ariciul e socotit ca simbol al înțelepciunii, ca dătător de sfaturi bune; de aceea D-zeu s’a adresat lui cînd a zidit lumea; de aici înțelesul pe care-l are în pasagii ca: pare că-i spusese ariciul la ureche că are să se întreacă între ele ceva pentru dînsul (ISP.) 3 🐕 = ARICEALĂ 4 🩺 pop. Boală de piele la om 5 🌿 (HASD.) (TKT.) Boală la plante, mai ales la viță TĂCIUNE 6 Băn. 🌿 = ROSTOGOL1 7 🌿 Varietate de grîu cu spicul foarte scurt și îndesat (Triticum compactum) 8 (HASD.) (PAMF.) Joc popular 9 🐙 ARICIU-DE-MARE, animal echinoderm, cu corpul învelit într’o scoică de formă sferică acoperită cu ghimpi, așa că seamănă cu un ariciu strîns grămadă; trăește în mare (Echinus lividus) (🖼 205) [lat. ericius].

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.

TĂCIUNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbutește nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din lat. *titio, -onis.

TĂCIUNA, tăciunez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A arde (ceva) pe jumătate, pînă se face tăciune. Luînd fiecare fire de bob uscat, le tăciunează la focul lămpii. ALECSANDRI, la TDRG. 2. Refl. (Despre grîu, porumb, orz) A fi atacat de tăciune. Ba uneori porumbul se tăciuna. ISPIRESCU, L. 206.

TĂCIUNE, tăciuni, s. m. 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. Lemnele din sobă, ajunse tăciuni, se prăbușeau din cînd în cînd cu un zgomot ușor. DUMITRIU, N. 132. Focul somnoros mistuia, fumegînd, cel de pe urmă tăciune. HOGAȘ, M. N. 169. Lăsam tăciunii să se stingă. VLAHUȚĂ, O. A. 384. Vuia în sobă tăciunele aprins. CREANGĂ, A. 34. ◊ Fig. Ci tot mai ard în sufletu-mi tăciuni. BENIUC, V. 92. ◊ Expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi sărac lipit pămîntului. Nu-i ard tăciunii în vatră, se spune despre un om sărac, căruia nimic nu i se împlinește după voie, care nu izbutește să realizeze nimic. 2. Boală a grîului, a orzului, a porumbului etc., provocată de o ciupercă parazită. Una din boalele popușoiului... este tăciunele, care crește... pe spic sau pe știulete. PAMFILE, A. R. 90. Grîne mîndre au pierit, Tăciune s-a plămădit. HODOȘ, P. P. 132.

A TĂCIUNA ~ez tranz. A supune unei arderi incomplete; a preface în tăciune. /Din tăciune

A SE TĂCIUNA pers. 3 se ~ează intranz. (despre cereale) A fi atacat de tăciune. /Din tăciune

TĂCIUNE ~i m. 1) Rămășiță provenită din arderea incompletă a unui corp. 2) Cărbune care arde mocnit. ◊ Negru ca ~ele foarte negru. 3) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariția unei pulberi negre, provocată de o ciupercă parazită; cărbune. [Sil. -ciu-] /<lat. titio, ~onis

tăciunà v. a strica grânele de tăciune: uneori, porumbul se tăciuna ISP.

tăciune m. 1. rămășița unui lemn ars: tăciune aprins, tăciune stins; 2. mălură, boală ce preface grânele într’un praf negru. [Lat. TITIONEM].

tăcĭúne m1. (lat. *tĭtio, cl. titio, -ónis, id.; it. tizzone, neap. tessone, pv. tizo, fr. tison, sp. tizon, pg. tiçăo). Lemnu ars care nu s’a prefăcut încă în cărbune. Fig. Iron. Tăcĭune acoperit, om ipocrit, maĭ ales care face dragoste pe ascuns. Agr. O boală molipsitoare a grînelor (numită și cărbune, după fr. charbon) în care unele organe-s mîncate de un praf negru saŭ cafeniŭ (ustilágo máydis). – În Dor. Vs. și tecĭune. V. mălură.[1]

  1. 1. În original: f., evident greșit. — LauraGellner

tăcĭunéz (mă) v. refl. (d. tăcĭune). Mă îmbolnăvesc de tăcĭune: grîŭ tăcĭunat.

tecĭúne, V. tăcĭune.

Ortografice DOOM

tăciuna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. tăciunez, 3 tăciunează; conj. prez. 1 sg. să tăciunez, 3 să tăciuneze

tăciune s. m., art. tăciunele; pl. tăciuni

tăciuna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tăciunează

tăciune s. m., pl. tăciuni

tăciuna vb., ind. prez. 3 sg. tăciunează

tăciune s. m., pl. tăciuni

Etimologice

tăciune (-ni), s. m. – 1. Lemn ars pe jumătate. – 2. Mălură (Ustilago carbo). – Mr. tăciune, tucine, megl. tăciuni. Lat. tĭtĭōnem (Pușcariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizó, fr. tison, sp. tizón, port. tição. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizón și fr. charbon, it. carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent și nici corect. – Der. tăciuna, vb. refl. (a crește tăciunele); tăciunos, adj. (cu tăciune; ars, carbonizat).

Sinonime

TĂCIUNA vb. v. carboniza.

TĂCIUNE s. v. mălură.

TĂCIUNE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins s-a făcut ~.) 2. (FITOP.) cărbune. (Plantă atacată de ~.)

tăciuna vb. v. CARBONIZA.

tăciune s. v. MĂLURĂ.

TĂCIUNE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins s-a făcut ~.) 2. (FITOPATOLOGIE) cărbune. (Plantă atacată de ~.)

Arhaisme și regionalisme

tăciuní, tăciunesc, (tăciuna, stăciuna), v.t. A îndepărta partea de feștilă arsă, la lampa de petrol: „Trebe străciunată feștila, că nu se vede bine în casă” (Hovrea, 2016: 57). – Din tăciune (DEX).

Intrare: tăciuni
tăciuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tăciuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăciuna
  • tăciunare
  • tăciunat
  • tăciunatu‑
  • tăciunând
  • tăciunându‑
singular plural
  • tăciunează
  • tăciunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăciunez
(să)
  • tăciunez
  • tăciunam
  • tăciunai
  • tăciunasem
a II-a (tu)
  • tăciunezi
(să)
  • tăciunezi
  • tăciunai
  • tăciunași
  • tăciunaseși
a III-a (el, ea)
  • tăciunează
(să)
  • tăciuneze
  • tăciuna
  • tăciună
  • tăciunase
plural I (noi)
  • tăciunăm
(să)
  • tăciunăm
  • tăciunam
  • tăciunarăm
  • tăciunaserăm
  • tăciunasem
a II-a (voi)
  • tăciunați
(să)
  • tăciunați
  • tăciunați
  • tăciunarăți
  • tăciunaserăți
  • tăciunaseți
a III-a (ei, ele)
  • tăciunează
(să)
  • tăciuneze
  • tăciunau
  • tăciunară
  • tăciunaseră
tăciuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tăciune
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăciune
  • tăciunele
plural
  • tăciuni
  • tăciunii
genitiv-dativ singular
  • tăciune
  • tăciunelui
plural
  • tăciuni
  • tăciunilor
vocativ singular —
plural —
teciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăciuna, tăciunezverb

popular
  • 1. tranzitiv A arde ceva până când se transformă în tăciune. DEX '09 DLRLC
    sinonime: carboniza
    • format_quote Luînd fiecare fire de bob uscat, le tăciunează la focul lămpii. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ba uneori porumbul se tăciuna. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
etimologie:
  • tăciune DEX '98 DEX '09

tăciune, tăciunisubstantiv masculin

  • 1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cărbune diminutive: tăciunaș
    • format_quote Lemnele din sobă, ajunse tăciuni, se prăbușeau din cînd în cînd cu un zgomot ușor. DUMITRIU, N. 132. DLRLC
    • format_quote Focul somnoros mistuia, fumegînd, cel de pe urmă tăciune. HOGAȘ, M. N. 169. DLRLC
    • format_quote Lăsam tăciunii să se stingă. VLAHUȚĂ, O. A. 384. DLRLC
    • format_quote Vuia în sobă tăciunele aprins. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
    • format_quote figurat Ci tot mai ard în sufletu-mi tăciuni. BENIUC, V. 92. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, căruia nu-i reușește nimic. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Negru ca tăciunele = foarte negru. NODEX
  • 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Una din boalele popușoiului... este tăciunele, care crește... pe spic sau pe știulete. PAMFILE, A. R. 90. DLRLC
    • format_quote Grîne mîndre au pierit, Tăciune s-a plămădit. HODOȘ, P. P. 132. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.