TABLOU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe suport de lemn, pânză, carton; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște din natură, care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane) II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fișele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

tablou [At: (a. 1817) URICARIUL V, 28/27 / V: (reg) ~lău, (înv) tablo (folosit și invariabil), (îvr) ~lu, tăbloi sn, (înv) ~oane snp / Pl: ~ri, (reg) (1) ~laie, ~lauă / E: fr tableau] 1 sn Tabel (1). 2 sn(Chm; îs) ~l periodic al elementelor Tabel în care elementele chimice sunt așezate în ordinea masei lor atomice (ceea ce pune în evidență periodicitatea unora dintre proprietățile lor). 3 sn (Reg; îf tablău) Carte funciară. 4 sn Pictură sau desen pe pânză, pe carton etc. 5 sn (Pex) Imagine (gravură, fotografie etc.) înrămată și așezată pe perete într-o încăpere Si: (înv) tabel. 6 sn (îs) ~ viu (sau vivant) Grup de personaje în scenă, care stau nemișcate în anumite atitudini, pentru a înfățișa o imagine simbolică. 7 sn (Îs) ~ simfonic (sau muzical) Lucrare simfonică într-o singură parte, având un program cu conținut plastic sau descriptiv și o construcție de obicei liberă. 8 sn (Iuz; îs) ~ de onoare Tabel de onoare. 9 sn (Îs) ~ de absolvire Panou care cuprinde numele absolvenților dintr-o promoție, trecute alfabetic, și fotografiile acestora. 10 av (Fam; îe) A rămâne ~ A rămâne uluit, încremenit (de surpriză). 11 sn (Îvr) Ilustrație. 12 sn Imagine din realitate care impresionează (prin frumusețe, pitoresc etc.) Si: priveliște. 13 sn (Fig) Descriere expresivă a unei priveliști, a unor fapte, a unui obiect etc., făcută verbal sau în scris. 14 sn (Fig) Expunere pe scurt a unor întâmplări, fapte, situații etc. 15 sn (Fig) Prezentare sistematică a unor date, cifre etc., în așa fel încât să redea o imagine globală asupra unei anumite probleme. 16 sn Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 17 sn Placă de metal, de lemn etc. prevăzută cu cârlige de care se agață fisele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor la hotel, la un sanatoriu etc. 18 sn Placă de marmură, de metal sau de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui. 19 sn (Îs) ~ de bord Tablou (18) pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 20 sn Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane).

TABLOU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe o pânză, pe un carton etc.; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște de ansamblu din natură, care evocă o reprezentare picturală și impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane). II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fisele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

TABLOU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură sau desen executat pe o pînză, pe un carton etc.; p. ext. gravură, fotografie etc. înrămată pentru a fi expusă ca ornament pe peretele unei încăperi. Tabloul era încă pe șevalet, întreg, în picioare, părînd că a fost terminat chiar acum. CAMIL PETRESCU, N. 108. Numai o sală ar fi comună, o sală mai largă, în care pictorii și-ar expune tablourile. VLAHUȚĂ, O. AL. I 202. Nu bogăția de culori te ține în loc în fața unui tablou, ci un gînd, o durere, pe care artistul încearcă s-o prindă pe pînză. PĂUN-PINCIO, P. 102. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție și atitudine, pentru a înfățișa o scenă inspirată de obicei de un tablou celebru. ◊ Expr. (Familiar) A rămîne tablou = a rămîne surprins, înlemnit, încremenit. 2. Fig. Priveliște de ansamblu, scenă care impresionează vederea. Ca printr-un farmec tabloul se schimbă, se trag pădurile în lături și-un minunat decor de stînci se înalță în fața noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 415. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii în nemărginitul templu ard ca vecinice făclii. ALECSANDRI, P. III 18. Flăcăi cu cămeși albe și brîie late; fete rumene și pălite de soare... înfățioșau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104. 3. Fig. Descriere a unei priveliști, a unei regiuni, a unui obiect, a unei persoane sau a unor fapte istorice făcută prin viu grai sau în scris. Alecsandri face, în paginile următoare, un larg tablou al țării de acum un secol. SADOVEANU, E. 57. În tablourile naturii [la Coșbuc] oamenii înșiși joacă un rol supus. GHEREA, ST. CR. III 291. 4. Subdiviziune a unei piese de teatru, mai mică decît un act și care implică de obicei schimbarea decorului. După tabloul al III-lea – cel cu scena pastorală de balet – forța dramatică merge într-un crescendo impresionant. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 3/5. Se juca o piesă fioroasă în cinci acte și multe tablouri. I. BOTEZ, ȘC. 28. 5. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere etc., dispuse adesea în șiruri și coloane. V..tabel (1). Ca să nu piardă timpul, începu să complecteze coloanele unui tablou. C. PETRESCU, Î. II 149. ◊ Tabloul periodic al elementelor = tablou în care elementele chimice sînt așezate în șiruri și în coloane în ordinea greutății lor atomice (ceea ce pune în evidență periodicitatea unora dintre proprietățile chimice ale lor). II. 1. Placă de metal, de marmură, de lemn etc. pe pare sînt montate diferite aparate, folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui. Unul din tractoare bătea pe loc, părăsit în mijlocul drumului. Cu greutate întinse mîna la tabloul de comandă și-l opri. MIHALE, O. 230. Că ele (= apele) sînt acolo, și n-au încetat să treacă, o arată becul de control din mijlocul marelui tablou de marmoră. BOGZA, C. O. 178. 2. Dispozitiv format dintr-o placă prevăzută cu cîrlige, de care se agață, la locul corespunzător, cheile, fisele, numerele camerelor dintr-un hotel, dintr-un sanatoriu etc. Portarul nu mai cercetă tabloul cu chei. C. PETRESCU, C. V. 123.

TABLOU s.n. I. 1. Pictură sau desen executat pe o pînză, pe un carton etc. (care se așază de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A rămîne tablou = a rămîne surprins, înlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonică alcătuită dintr-o singură parte, avînd un program cu conținut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliște, scenă de mari proporții care atrage luarea aminte, impresionează vederea. 3. Descriere a unei priveliști, a unui obiect sau a unei persoane etc., făcută oral sau în scris (mai ales într-o operă literară). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzînd mai multe scene, care se desfășoară în același decor. 5. Tabel, schemă. 6. Grafic cuprinzînd o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate în șiruri și coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou în care elementele chimice sunt dispuse în șiruri și coloane, după greutatea lor atomică. II. (Tehn.) Panou sau placă subțire de metal sau de marmură cuprinzînd mai multe instrumente de măsură, aparate de control etc., cu care este înzestrat un aparat, o mașină etc. [< fr. tableau].

TABLOU s. n. I. 1. pictură, desen, gravură pe pânză, pe carton etc., care se așază de obicei pe perete într-o încăpere. ♦ (fam.) a rămâne ~ = a rămâne surprins, înlemnit. 2. priveliște, scenă de mari proporții care atrage luarea aminte, impresionează vederea. 3. (fig.) descriere a unei priveliști, a unui obiect, a unor fapte etc. (într-o operă literară). 4. (teatru) subdiviziune a unui act cuprinzând mai multe scene, în același decor. 5. tabel, listă. II. 1. (tehn.) panou, placă subțire de metal ori de marmură pe care sunt montate aparate de comandă sau control. ♦ ~ de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. (inform.) ansamblu structurat de informații organizate secvențional în memoria unui ordinator. (< fr. tableau)

TABLOU ~ri n. 1) Lucrare artistică (pictură, desen, gravură) înrămată și atârnată pe perete în scop decorativ. ◊ A rămâne ~ a rămâne perplex, uluit; a înlemni. 2) fig. Priveliște care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3) fig. Descriere (orală sau în scris) a unei priveliști. 4) Parte dintr-un act al unei piese de teatru (care se desfășoară într-un decor propriu). 5) tehn. Panou pe care sunt montate aparatele cu ajutorul cărora se pun în funcțiune diferite mașini sau se controlează funcționarea lor. ~ de bord. [Sil. ta-blou] /<fr. tableau

tablou n. 1. tablă sau foaie pe care materiile sunt înscrise cu metodă: tablou sinoptic; 2. lista membrilor unui ordin: tabloul advocaților; 3. lucrare de pictură, mai adesea pe pânză: tablou istoric; 4. fig. totalitate de obiecte ce impresionează vederea: acest stil oferă un tablou admirabil; 5. reprezentațiune însuflețită a unui lucru în acțiune, de viul graiu sau prin scris: a face un tablou înduioșător al unei bătălii; 6. subdiviziunea unei piese de teatru, marcată prin schimbarea decorului (= fr. tableau).

*tablóŭ n., pl. urĭ (fr. tableau). Tablă saŭ foaĭe pe care-s scrise saŭ reprezentate sistematic niște materiĭ: tabloŭ sinoptic. Listă de membri aĭ uneĭ instituțiunĭ, de candidațĭ, de reușițĭ: ofițer pus pe tablou de înaintare. Portret, lucrare de pictură saŭ de desemn: tabloŭ istoric. Diviziunea uneĭ pĭese teatrale saŭ subdiviziunea unuĭ act deosebită pin schimbarea decoruluĭ: feerie în cincĭ acte și treĭ-spre-zece tablourĭ. Fig. Obĭecte, peizaje saŭ persoane care produc impresiune: e un tabloŭ măreț cataracta Niagareĭ, o vijălie, un duel de artilerie, ceata luĭ Peneș Curcanu plecînd la bătălie. Descriere saŭ reprezentare cu vorba saŭ cu condeĭu: a face un tabloŭ fidel al războaĭelor civile. A rămînea tabloŭ, a rămînea uĭmit, surprins, înmărmurit (ca o statuă, ca un tabloŭ).

tablău sn vz tablou

tablo sn vz tablou

tabloane snp vz tablou

tablu sn vz tablou

tăbloi sn vz tablou

tablou (desp. ta-blou) s. n., art. tabloul; pl. tablouri

tablou (ta-blou) s. n., art. tabloul; pl. tablouri

tablou s. n. (sil. -blou), art. tabloul; pl. tablouri

tablou, -blouri.

tablou (fr. tableau „imagine pictată a unor obiecte”), figură de compoziție alcătuită din descrieri sugestive ale unor acțiuni, evenimente, fenomene naturale etc., încadrate în aceeași unitate spațio-temporală (P): „Biserica stă tristă pe golul mal al mării – O noapte-a fost, cumplită, iar valul revărsat Cu vuiet îngropat-a sub el întregul sat. Și bârne, și cadavre, și semne-ale pierzării Rămaseră-n amestec prin mucedul nămol, Când apa se retrase lăsând iar câmpul gol. Când trec corăbierii în dreptul ei, pe mare, Fac cruce, și cu vâsla bat apa mai grăbit...” (G. Coșbuc)

TABLOU (< fr. tableau) 1 Formă a descrierii, înfățișînd, în versuri sau proză, un aspect pitoresc din natură, în liniile-i mari și sugestive, scene din viața socială etc. Ex. „Soarele apunea drept dinaintea noastră; cercul lui roșiatic scăpătase pînă pe zarea orizontului și razele-i calde și senine, pare că se așternuse peste tot șesul răsăritean al țării, care ni se întindeau acum sub ochi... toată acea lată și oablă cîmpie se arăta scăldată într-o lumină gălbuie și lucioasă, ca fața unei uriașe sinii de aur; printr-însa liniile scăruite ale rîurilor se desprindeau ca fire crețe de beteală argintie...” (AL. ODOBESCU, Pseudokinegetikos) 2 Subdiviziune a acțiunii dramatice.

TABLOU DE BORD panou din tablă sau din marmură pe care sunt fixate instrumentele și aparatura de control a aeronavei.

tablou simfonic v. programatică, muzică.

tablou, tablouri s. n. Pictură, desen, gravură etc. executate pe o pânză, pe un carton etc.; pictură, desen, fotografie etc. înrămate și așezate pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou votiv = imagine pictată, sculptată, gravată, brodată etc., reprezentând figurile ctitorilor (donatorilor) unei biserici, unei opere de arhitectură sau de artă aplicată, în scopul evidențierii actului de devoțiune al acestora. – Din fr. tableau.

a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit.

TABLOU s. v. ilustrație, poză, tabel.

TABLOU s. 1. v. pictură. 2. (pop.) cadră. (E frumoasă ca un ~.) 3. v. priveliște. 4. (CHIM.) tabloul periodic al elementelor = sistemul periodic al elementelor. 5. (TEHN.) tablou de comandă = panou de comandă.

TABLOU s. 1. pictură, pînză, (înv. și pop.) zugrăveală, (reg.) chip, (înv.) nacazlîc, zugrăvitură. (Un ~ în ulei.) 2. (pop.) cadră. (E frumoasă ca un ~.) 3. cadru, peisaj, priveliște, scenă, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveală, privire, tabel, (fig.) decor. (Un încîntător ~ de natură.) 4. (TEHN.) tablou de comandă = panou de comandă.

tablou s. v. ILUSTRAȚIE. POZĂ. TABEL.

TABLOU. Subst. Tablou, cadru, pînză, reprezentare plastică, imagine, desen, pictură, icoană (înv.); ilustrație. Portret; chip; autoportret; nud. Schiță, studiu; creionaj. Natură moartă; peisaj; marină. Acuarelă; pastel; guașă; tempera; tablou (pictură, portret) în ulei. Original; copie, reproducere. Pictură murală; frescă; mozaic. Gravură; linogravură; heliogravură, heliografie (înv.); xilogravură; pirogravură; stampă; acvaforte, acvatintă. Pictogramă. Arabesc. Intarsie. Goblen. Panoramă; dioramă; diptic; triptic; medalion; miniatură; tondo. Fotografie, poză; fotoportret; fotogravură; fotogramă. Placat, pancartă, placardă. Colecție de tablouri; pinacotecă; iconografie. Adj. Pictat, desenat, zugrăvit; gravat. Pictural, imagistic, iconografic; ilustrativ, grafic; portretistic; peisagistic; fotografic. Panoramic; dioramic. Vb. A picta, a desena, a înfățișa, a prezenta, a reprezenta, a zugrăvi, a ilustra. A creiona, a contura, a schița. A copia, a reproduce. A grava, a pirograva; a stampa. A face un portret, a portretiza, a portreta (înv.). A miniaturiza. A fotografia. A aduna tablouri, a face o colecție, a colecționa. V. artă, artist, descriere, pictură.