2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în Evul Mediu, peste armură. – Din fr. tabar.

tabar s [At: ASACHI, S. L. II, 85 / Pl: ? / E: ngr ταμπάρο, fr tabar] 1 (Îvr) Mantie. 2 Haină largă, purtată în Evul Mediu pe deasupra armurii.

TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în evul mediu, deasupra armurii. – Din fr. tabar.

TABÁR s.n. (Ist.) Haină medievală care se purta pe deasupra armurii. [< fr. tabar].

TABÁR s. n. (în evul mediu) tunică de zale, haină care se purta peste armură. (< fr. tabar)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabár (înv.) s. n., pl. tabáre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tabáre (-e), s. f. – Covor. It. tabarro (Capidan, Dacor., IV, 263; REW 8563).

Intrare: tabare
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabare
  • tabarea
plural
  • tabare
  • tabarele
genitiv-dativ singular
  • tabare
  • tabarei
plural
  • tabare
  • tabarelor
vocativ singular
plural
Intrare: tabar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabar
  • tabarul
  • tabaru‑
plural
  • tabare
  • tabarele
genitiv-dativ singular
  • tabar
  • tabarului
plural
  • tabare
  • tabarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tabar

  • 1. Haină largă care se purta în Evul Mediu, peste armură.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: