tabaca sf vz tabalhana

TABAC¹, (2) tabacuri, s. n. 1. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). 2. (La pl.) Sorturi de tabac (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

tabac² [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: (îvp) tăb~, tub~ smn, (reg) ~ă, tăbacă sf, tăbag sn / Pl: (rar) ~uri / E: ngr ταμπάκσς, ger Tabak, fr tabac, mg tobák, tubák] 1 sn (Pop) Tutun (6). 2 sn (Reg; pan) Frunza altor plante, măcinată mărunt. 3 sm (Bot; Trs; Buc) Tutun (1) (Nicotiana tabacum). 4 sm (Bot; reg; șîc ~-turcesc, tăbac-rotund, ~-țigănesc) Tutun(2)-turcesc (Nicotiana rustica). 5 sm (Bot; reg; îc) ~ul-câmpului Arnică (Arnica montana). 6 sm (Bot; reg; îc) Tăbacă-sălbatică Mierea-ursului (Pulmonaria rubra). 7 s (Arg; îe) A fl prost ~ A fi foarte prost.

tabacă sf vz tabac²

tabalhana sf [At: (a. 1837) DOC. EC. 667 / V: (îvr) ~baca / Pl: ~ale / E: tc tabakhane] (Îvr) Tăbăcărie¹ (4).

tăbac smn vz tabac²

tăbacă sf vz tabac²

tăbag sn vz tabac²

TABAC¹, tabacuri, s. n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

TABAC¹ s. n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. Deschidea [tabachera], înfigea două degete în ea și trăgea tabac pe nas. HOGAȘ, H. 43. [Dascălul] sfîrcuiește toată ziua la tabac. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Regional) Tutun de fumat. De opt săptămîni nu ne-a dat dom’ majur tabacul. CAMILAR, N. I 12. ♦ Planta ale cărei frunze dau tutunul. (Atestat în forma tăbac) Foaie verde de tăbac. BIBICESCU, P. P. 43. – Variantă: tăbac s. n.

TĂBAC s. n. v. tabac¹.

TABAC I. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)

TABAC¹ ~uri n. Preparat din frunze uscate de tutun, măcinate fin, care se aspiră pe nas; tutun prizat. /<ngr. tampákos, germ. Tabak

tabac n. 1. tutun pulverizat de tras pe nas; 2. Tr. tutun. [Ung. TOBÁK (v. duhan)].

2) tabác n., pl. urĭ (rus. tabak, germ. tabak, fr. tabac, d. sp. tabaco, tutun, d. americanu tabacco, numele unuĭ fel de cĭubuc cu doŭă țevĭ, numit așa înainte de a fi fost știută insula Tabago; it. tabacco, engl. tobacco, ung. tobák. V. „Monographie du tabac” de Ch. Fermond, Paris, Imprimerie Centrale de Napoléon Chaix, rue Bergère, 20, 1857, pag. 17). Praf de tutun, pe care uniĭ (maĭ ales bătrîniĭ) obișnuĭesc a-l trage pe nas: a trage tabac. V. tutun.

tabac² (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabacuri

tabac² (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabacuri

tabac (tutun) s. n., pl. tabacuri

tabac, -curi.

tabac (tabacuri), s. n. – Tutun. Var. Trans. tabac. Mr. tabac. Sp. tabaco (REW 8508a), prin intermediul it. tabacco, fr. tabac, germ. Tabak, cf. ngr. ταμπάϰος, rus., rut. tabak etc. – Der. tabachere (var. tababcheră, mr. tabacheră), s. f. (cutiuță pentru tutun sau țigări), din it. tabacchiera, prin intermediul ngr. ταμπαϰιέρα; tabachere, s. f. (luminator, lucarnă), din fr. tabatière asimilat la cuvîntul anterior; tabagie, s. f., din fr. tabagie; tabagism, s. n., din fr. tabagisme; tabacioc, s. n. (Mold., puțin tutun); din rus. tabaŭok.

TABAC s. v. argăsitor, tăbăcar, tutun, tutun turcesc.

TABALHANA s. v. argăsitorie, tăbăcărie.

tabac s. v. ARGĂSITOR. TABĂCAR. TUTUN. TUTUN TURCESC.

tabalhana s. v. ARGĂSITORIE. TĂBĂCĂRIE.

tabác, tabacuri, s.n. (reg.) Tutun de fumat: „C-apoi vezi că fără tabac odată-mi pare că mă și betejesc” (Papahagi, 1925: 324). ■ (onom.) Tabac, nume de familie în jud. Maram. – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak (DEX).

tabácă, s.n. v. tăbacă.

tăbácă, (tabacă), s.f. Tabac, tutun: „Jâzii ăștia iar o scumpit tăbaca” (A. Radu, 1941). – Cf. tabac.

tăbacă, (tabacă), s.n. – Tabac, tutun: „Jâzii ăștia iar o scumpit tăbaca” (A. Radu, 1941). – Cf. tabac (< germ. Tabak, rus., ucr. tabak, DER, DEX).

tăbacă, s.n. – Tabac, tutun: „Jâzii ăștia iar o scumpit tăbaca” (A. Radu: 1941). – Din germ. Tabak, ucr. tabak.