8 definiții pentru tăvălitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). – Tăvăli + suf. -tură.

TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). – Tăvăli + suf. -tură.

tăvălitu sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tăvăli + -tură] 1 Urmă într-un loc cu iarbă, cu cereale, cu flori, lăsată de cineva care s-a tăvălit (1). 2-3 (Îvr) Tăvălire (1-2). 4 (Înv; fig) Înjosire. 5 (Îvr; ccr) Obiect murdar. 6 (În superstiții) Buboi care se face pe călcâiul celui care calcă în locul unde s-a tăvălit (1) un cal.

TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba culcată la pămînt (unde s-a tăvălit un om sau un animal). Tocmai în mijlocul celui mai frumos fînaț, de unde gîndeai să scoți cîteva stoguri de fîn, să găsești tăvălituri de cai! CONTEMPORANUL, III 924.

TĂVĂLITÚRĂ ~i f. Loc cu iarbă culcată la pământ, unde s-a tăvălit cineva. /a (se) tăvăli + suf. ~tură

tăvălitúră f., pl. ĭ. Lucru tăvălit (prost, murdar, precum: o petică, o tearfă, o haĭnă murdară). Loc pe unde s’a tăvălit o vită ș. a. Rar. Buboĭ la călcîĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăvălitu s. f., g.-d. art. tăvăliturii; pl. tăvălituri

tăvălitu s. f., g.-d. art. tăvăliturii; pl. tăvălituri

tăvălitúră s. f., g.-d. ar. tăvălitúrii; pl. tăvălitúri

Intrare: tăvălitură
tăvălitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălitu
  • tăvălitura
plural
  • tăvălituri
  • tăvăliturile
genitiv-dativ singular
  • tăvălituri
  • tăvăliturii
plural
  • tăvălituri
  • tăvăliturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăvălitu, tăvăliturisubstantiv feminin

  • 1. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tocmai în mijlocul celui mai frumos fînaț, de unde gîndeai să scoți cîteva stoguri de fîn, să găsești tăvălituri de cai! CONTEMPORANUL, III 924. DLRLC
etimologie:
  • Tăvăli + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.