7 definiții pentru tăvălitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). – Tăvăli + suf. -tură.

TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). – Tăvăli + suf. -tură.

tăvălitu sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tăvăli + -tură] 1 Urmă într-un loc cu iarbă, cu cereale, cu flori, lăsată de cineva care s-a tăvălit (1). 2-3 (Îvr) Tăvălire (1-2). 4 (Înv; fig) Înjosire. 5 (Îvr; ccr) Obiect murdar. 6 (În superstiții) Buboi care se face pe călcâiul celui care calcă în locul unde s-a tăvălit (1) un cal.

TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba culcată la pămînt (unde s-a tăvălit un om sau un animal). Tocmai în mijlocul celui mai frumos fînaț, de unde gîndeai să scoți cîteva stoguri de fîn, să găsești tăvălituri de cai! CONTEMPORANUL, III 924.

TĂVĂLITÚRĂ ~i f. Loc cu iarbă culcată la pământ, unde s-a tăvălit cineva. /a (se) tăvăli + suf. ~tură

tăvălitúră f., pl. ĭ. Lucru tăvălit (prost, murdar, precum: o petică, o tearfă, o haĭnă murdară). Loc pe unde s’a tăvălit o vită ș. a. Rar. Buboĭ la călcîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăvălitúră s. f., g.-d. art. tăvălitúrii; pl. tăvălitúri

tăvălitúră s. f., g.-d. ar. tăvălitúrii; pl. tăvălitúri

Intrare: tăvălitură
tăvălitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălitu
  • tăvălitura
plural
  • tăvălituri
  • tăvăliturile
genitiv-dativ singular
  • tăvălituri
  • tăvăliturii
plural
  • tăvălituri
  • tăvăliturilor
vocativ singular
plural

tăvălitură

  • 1. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Tocmai în mijlocul celui mai frumos fînaț, de unde gîndeai să scoți cîteva stoguri de fîn, să găsești tăvălituri de cai! CONTEMPORANUL, III 924.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tăvăli + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09