9 definiții pentru tătucă / tătuc tătuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTÚCĂ s. m. (Pop.) Tătic. [Var.: tătúc s. m.] – Tată + suf. -ucă.

TĂTÚCĂ s. m. (Pop.) Tătic. – Tată + suf. -ucă.

TĂTÚCĂ, (rar) tătuci, s. m. Diminutiv al lui tată. Mie îmi dă tătuca douăsprezece fălci. CAMILAR, N. II 8. Măi țîcă! Unde-i tătucă-tu? a întrebat jandarmul pe cel mai mare. SADOVEANU, O. VIII 195. Nu te teme, tătucă, îi zise ea, că-i viu eu lui de hac. ISPIRESCU, L. 179.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tătúcă/tătúc (pop.) s. m., g.-d. art. tătúcăi/lui tătúca//tătúcului/lui tătúcul

tătúcă/tătúc s. m., g.-d. art. tătúcăi/lui tătúca//tătúcului/lui tătúcul; pl. tătúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂTÚC s. v. tăicuță, tătic.

Intrare: tătucă / tătuc
substantiv masculin (M83)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătu
  • tătuca
plural
  • tătuci
  • tătucii
genitiv-dativ singular
  • tătu
  • tătucăi
plural
  • tătuci
  • tătucilor
vocativ singular
  • tătu
  • tătuco
plural
  • tătucilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătuc
  • tătucul
  • tătucu‑
plural
  • tătuci
  • tătucii
genitiv-dativ singular
  • tătuc
  • tătucului
plural
  • tătuci
  • tătucilor
vocativ singular
  • tătucule
plural
  • tătucilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tătucă / tătuc tătuc

  • 1. popular Diminutiv al lui tată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tăicuță / tăicuț tătic diminutive: tătucuță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mie îmi dă tătuca douăsprezece fălci. CAMILAR, N. II 8.
      surse: DLRLC
    • Măi țîcă! Unde-i tătucă-tu? a întrebat jandarmul pe cel mai mare. SADOVEANU, O. VIII 195.
      surse: DLRLC
    • Nu te teme, tătucă, îi zise ea, că-i viu eu lui de hac. ISPIRESCU, L. 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tată + sufix -ucă.
    surse: DEX '98 DEX '09