8 definiții pentru tătăroaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor (1); tătarcă (1), tătăriță. – Tătar + suf. -oaică.

TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor (1); tătarcă (1), tătăriță. – Tătar + suf. -oaică.

tătăroaică sf [At: POLIZU / Pl: ~ice / E: tătar + -oaică] 1-2 Femeie care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau care este originară de acolo Si: tătarcă (1-2), (pop) tătăriță (1-2), (reg) tătăroaie (1-2).

TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor; tătară, tatarcă. Într-o zi, ducîndu-se tătarii toți de-acasă, a rămas numai o tătăroaică bătrînă, însărcinată să gătească bucate pe cînd or veni ceilalți. ȘEZ. I 233.

TĂTĂROÁICĂ ~ce f. pop. Femeie care face parte din populația de bază a Tatariei sau este originară din Tataria. /tătar + suf. ~oaică


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tătăroáică s. f., g.-d. art. tătăroáicei; pl. tătăroáice

tătăroáică s. f., g.-d. art. tătăroáicei; pl. tătăroáice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂTĂROÁICĂ s. tătarcă, (reg.) tătăriță, tătăroaie.

TĂTĂROAICĂ s. tătarcă, (reg.) tătăriță, tătăroaie.

Intrare: tătăroaică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăroaică
  • tătăroaica
plural
  • tătăroaice
  • tătăroaicele
genitiv-dativ singular
  • tătăroaice
  • tătăroaicei
plural
  • tătăroaice
  • tătăroaicelor
vocativ singular
  • tătăroaică
  • tătăroaico
plural
  • tătăroaicelor

tătăroaică

etimologie:

  • Tătar + sufix -oaică.
    surse: DEX '98 DEX '09