2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTĂÍȘĂ2, tătăișe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.

TĂTĂÍȘĂ1, tătăișe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăíș s. m.] – Et. nec.

tătăișă1 sf [At: CONV. LIT XXIII, 1056 / V: (reg) ~iaș, ~iș sm / Pl: ~șe, ~și / E: nct] (Reg) 1 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum carinatum). 2 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum leucanthemum). 3 (Bot) Margaretă (Chrysanthemum rotundifolium). 4 (Bot; lpl) Plituțe (Chrysanthemum cinerariaefolium). 5 (Bot; lpl) Tufanică (1) (Chrysanthemum indicum). 6 (Bot) Turtă (44) (Carlina acaulis). 7 (Bot) Punga-babei (Pulicaria dysenterica) 8 (Bot) Punga-babei (Inula dysenterica). 9 (Bot; lpl) Romaniță-nemirositoare (Matricaria inodora). 10 (Bot; lpl) Filimică (1) (Calendula officinalis). 11 (Bot; lpl) Surguci (Consolida ajacis). 12 (Bot; lpl) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 13 (Bot; îf tătăiș) larbă-roșie (Polygonum persicaria). 14 (Bot) Afin1 (Vaccinium myrtillus). 15 (Bot) Păpădie (Taraxacum officinale). 16 (Bot) Narcisă (Narcissus). 17 (Bot) Garoafa (1) (Dianthus caryophyllus). 18 (Bot; îc) ~-albă Mușcatul-dracului (Scabiosa columbaria). 19 (Bot; îae) Mușcatul-dracului (Scabiosa lucida). 20 (Bot; îc) ~ vânătă Albăstriță (Centaurea cyanus).

tătăișă2 sf [At: PRAV. LUCACI, 174 / V: (reg) ~ia / Pl: ~șe / E: nct] 1 (Îvp) Cumnată (mai vârstnică). 2 (Reg) Mătușă. 3 (Pop) Lele.

TĂTĂÍȘĂ2 s. f. v. tătăiș.

TĂTĂÍȘĂ1, tătăișe, s. f. (Reg.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.

TĂTĂÍȘĂ, tătăișe, s. f. (Regional) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. Tătăișă Sînziană! Fă-ți o milă și-o pomană. MARIAN, S. 166. Tătăișă, draga mea... mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.

TĂTĂÍȘĂ ~e f. Plantă erbacee din familia compozitelor, înaltă, cu frunze păroase și flori galbene-aurii, dispuse în capitule numeroase. /Orig. nec.

tătăișă f. Tr. Bot. ceapa cioarei. [Tr. tătăișă, cumnată: plantă numită și punga babei].

tătăíșă f., pl. e (d. tată). Ban. Trans. Cumnată. Epitet uneĭ femeĭ, ca și soră. O plantă din familia compuselor cu florĭ auriĭ și care crește pin locurĭ umede, numită și punga babeĭ (pulicária [saŭ inula] dysentérica). – Pin Trans. = „turtă, turtea”, o plantă din aceĭașĭ familie (carlina acaulis); pin Bucov. = „mărgărită”.

TĂTĂÍȘ s. m. v. tătăișă.

TĂTĂÍȘ, tătăiși, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăíșă s. f.] – Et. nec.

TĂTĂÍȘ s. n. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). Înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului... tătăiș. GALAN, B. I 84.

TĂTĂlȘĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tatajshĕ. Uxor fratris. AC, 373. Teteishĕ. AC, 374. Etimologie necunoscută. Cf. t e t ă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tătăíșă1/tătăíș (plantă) (pop.) s. f. / s. m., art. tătăíșa/tătăíșul; pl. tătăíșe/tătăíși

tătăíșă2 (cumnată, lele) (înv., pop.) s. f., art. tătăíșa, g.-d. art. tătăíșei; pl. tătăíșe

tătăíșă (cumnată, lele) s. f., g.-d. art. tătăíșei; pl. tătăíșe

tătăíș s. m. / tătăíșă s. f. (plantă), pl. tătăíși m. / tătăíșe f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂTĂÍȘĂ s. v. crizantemă, cumnată, dumitriță, lele, leliță, margaretă, mătușă, tanti, tufănică, turtă, țață.

arată toate definițiile

Intrare: tătăișă (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăișă
  • tătăișa
plural
  • tătăișe
  • tătăișele
genitiv-dativ singular
  • tătăișe
  • tătăișei
plural
  • tătăișe
  • tătăișelor
vocativ singular
  • tătăișă
  • tătăișo
plural
  • tătăișelor
Intrare: tătăișă / tătăiș (bot.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăișă
  • tătăișa
plural
  • tătăișe
  • tătăișele
genitiv-dativ singular
  • tătăișe
  • tătăișei
plural
  • tătăișe
  • tătăișelor
vocativ singular
  • tătăișă
  • tătăișo
plural
  • tătăișelor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăiș
  • tătăișul
  • tătăișu‑
plural
  • tătăiși
  • tătăișii
genitiv-dativ singular
  • tătăiș
  • tătăișului
plural
  • tătăiși
  • tătăișilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tătăișă (persoană) învechit popular

etimologie:

tătăișă / tătăiș (bot.) policaria dysenterica tătăiș

  • 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului... tătăiș. GALAN, B. I 84.
      surse: DLRLC

etimologie: