warning
Forma tărziman este o variantă a lui tergiman.

17 definiții pentru tergiman

din care

Explicative DEX

TERGIMAN, tergimani, s. m. (Înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terziman s. m.] – Din tc. tercüman.

tergiman sm [At: M. COSTIN, O. 263 / V: (înv) tărzi~, ~rzi~ / Pl: ~i / E: tc tercüman] (Tcî) Translator (1).

TERGIMAN, tergimani, s. m. (Turcism înv.) Interpret, traducător, translator. [Var.: terziman s. m.] – Din tc. tercüman.

TERGIMAN, tergimani, s. m. (Învechit) Interpret, traducător, translator. El își ia soția, fiică a tergimanului (translator) Iacovache Rizu. ODOBESCU, S. I 267.

TERGIMAN ~i m. înv. Persoană cu funcția oficială de interpret; dragoman; tălmaci; translator; interpret. /<turc. tercüman

tergimán, V. dragoman.

TERZIMAN s. m. v. tergiman.

TERZIMAN s. m. v. tergiman.

tărziman sm vz tergiman

terziman sm vz tergiman

terzimán, V. dragoman.

Ortografice DOOM

tergiman (înv.) s. m., pl. tergimani

tergiman (înv.) s. m., pl. tergimani

tergiman s. m., pl. tergimani

Sinonime

TERGIMAN s. v. dragoman, interpret, tălmaci, traducător, translator.

tergiman s. v. DRAGOMAN. INTERPRET. TĂLMACI. TRADUCĂTOR. TRANSLATOR.

Regionalisme / arhaisme

TERGIMAN s. m. (Mold., ȚR) Tălmaci. A: Au fost om vestitu pe acele vremi și tergiman mare la împărăție. NCL II, 291. Dupe aceaea au trimis de au prinsu pe toti tergimanii solului si i-au adus la veziriul. IM 1754, 6v; cf. M. COSTIN; NCL I, 51; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Era atuncea mare terziman al împărățiii. R. POPESCU. Au prinsu pe toti tergimanii solului. IM 1730, 10v. Variante: tărziman (NECULCE), terziman (M. COSTIN; NECULCE; R. POPESCU). Etimologie: tc. tercüman. Vezi și tergimănie. Cf. dragoman.

TĂRZIMAN s. m. v. tergiman.

Intrare: tergiman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tergiman
  • tergimanul
  • tergimanu‑
plural
  • tergimani
  • tergimanii
genitiv-dativ singular
  • tergiman
  • tergimanului
plural
  • tergimani
  • tergimanilor
vocativ singular
  • tergimanule
  • tergimane
plural
  • tergimanilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terziman
  • terzimanul
  • terzimanu‑
plural
  • terzimani
  • terzimanii
genitiv-dativ singular
  • terziman
  • terzimanului
plural
  • terzimani
  • terzimanilor
vocativ singular
  • terzimanule
  • terzimane
plural
  • terzimanilor
tărziman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tergiman, tergimanisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.