10 definiții pentru tărbăceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s. f. (Reg.) Faptul de a tărbăci.Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală.

tărbăcea [At: POLIZU / V: (reg) tăbârce~, tălb~, târ~, târboce~, tor~ / Pl: eli / E: tărbăci + -eală] 1 (Înv) Chinuire a câinilor cu tărbaca (1). 2 (Înv; îe) A da (sau a lua) în (sau la, prin) ~ A chinui câinii cu tărbaca (1). 3 (Îrg; îae) A-și bate joc (de cineva). 4 (Îrg; pex; îae) A bate tare pe cineva. 5 (Înv; fig) Mustrare. 6 (Înv; fig) Ocară. 7 (Reg) Bătaie zdravănă. 8 (Olt; îf tărboceală) Amestec de tărâțe (1) cu resturi de mâncare, folosit ca hrană pentru porci. 9 (Reg) Amețeală (din cauza somnului, a băuturii etc.) Si: zăpăceală. 10 (Mun) Legatul căruțelor cu tărbaca (8).

TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a tărbăci.Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală.

TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s. f. (Familiar, mai ales în expr.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă; fig. a face de rîs, a batjocori. Îl luară din nou la tărbăceală. ISPIRESCU, L. 108. Și-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri care mai de care păcălitoare. id. ib. 36.

tărbăceală f. fam. 1. bătaie strașnică: îl luară din nou la tărbăceală ISP.; 2. batjocură; îl cam dedea în tărbăceală cu graiuri păcălitoare ISP.

tărbăceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a tărbăci.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărbăceálă (reg.) s. f., g.-d. art. tărbăcélii; pl. tărbăcéli

tărbăceálă s. f., g.-d. art. tărbăcélii; pl. tărbăcéli


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tărbăceálă, tărbăcéli, s.f. (pop. și fam.) 1. bătaie. 2. ocară, batjocură.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tărbăceală, tărbăceli s. f. 1. bătaie 2. batjocură, ocară

Intrare: tărbăceală
tărbăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărbăcea
  • tărbăceala
plural
  • tărbăceli
  • tărbăcelile
genitiv-dativ singular
  • tărbăceli
  • tărbăcelii
plural
  • tărbăceli
  • tărbăcelilor
vocativ singular
plural

tărbăceală

  • 1. regional Faptul de a tărbăci.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. expresie A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Îl luară din nou la tărbăceală. ISPIRESCU, L. 108.
        surse: DLRLC
      • Și-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri care mai de care păcălitoare. ISPIRESCU, L. 36.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Tărbăci + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09