tărbăceală [At: POLIZU / V: (reg) tăbârce~, tălb~, târ~, târboce~, tor~ / Pl: ~țeli / E: tărbăci + -eală] 1 (Înv) Chinuire a câinilor cu tărbaca (1). 2 (Înv; îe) A da (sau a lua) în (sau la, prin) ~ A chinui câinii cu tărbaca (1). 3 (Îrg; îae) A-și bate joc (de cineva). 4 (Îrg; pex; îae) A bate tare pe cineva. 5 (Înv; fig) Mustrare. 6 (Înv; fig) Ocară. 7 (Reg) Bătaie zdravănă. 8 (Olt; îf tărboceală) Amestec de tărâțe (1) cu resturi de mâncare, folosit ca hrană pentru porci. 9 (Reg) Amețeală (din cauza somnului, a băuturii etc.) Si: zăpăceală. 10 (Mun) Legatul căruțelor cu tărbaca (8).