Definiția cu ID-ul 831338:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂRBĂCEALĂ, tărbăceli, s. f. (Reg.) Faptul de a tărbăci. ◊ Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală.