24 de definiții pentru tărăgăna tărăgăia tărăgăni trăgăna tărăgăi (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăiá, trăgăná vb. I, tărăgăní vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.).

tărăgăna [At: M. COSTIN. O. 42 / V: (pop) tr~ (Pzi: tragăn), (îrg) str~, străgăni, ~găi, trăgâna, (reg) ~ni, trăgăni, (din necesități de rimă) tregina / Pzi: ~nez / E: ns cf trage] 1 vr (Îvr) A-și avea originea Si: a descinde. 2 vt (Pop; și, îvr, îe a ~ la vreme) A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, săvârșirea unei acțiuni Si: a întârzia, a temporiza, a tergiversa, (îrg) a tămânda (1), (reg) a tărărui (1). 3 vt (Pop; c. i. pașii, mersul) A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. 4 vt (Pop) A vorbi rar, lungind silabele. 5-6 vir (Pop; d. vreme, timp) A se scurge încet. 7-8 vir (Pop; d. vreme, timp) A se prelungi. 9 vt (Pop) A cânta alene (cu jale) Si: a doini. 10 vr (Pop) A se jeli. 11 vi (Pop; d. vânt) A adia (5). 12 vt (Pop; îe) A tr~ o viață sau a-și tr~ traiul A o duce greu. 13 vi (Reg; îe) A tr~ cu ochii A trage cu ochiul.

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăiá, trăgăná vb. I, tărăgăní vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.).

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. (Și în forma trăgăna) 1. Tranz. A amîna de pe o zi pe alta, a întîrzia, a tergiversa, a face să se prelungească (o acțiune, o soluționare). Petre a Smarandei tot tărăgănase și el însurătoarea. Se ținea după Mărioara Irinii. REBREANU, R. I 282. ♦ (Cu complementul «mersul», «pașii») A merge încet, anevoie, tîrîndu-și picioarele. Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, hoinarii. Cu mîna spre pomană și boarfele sub braț. LESNEA, I. 127. ♦ (Cu complementul «vorbă», «cuvînt») A vorbi rar, lungind silabele. Ce doriți mă rog? – îl întrebă ea trăgănînd vorbele. SLAVICI, N. II 270. 2. Refl. impers. (Subînțelegîndu-se vremea sau o noțiune care implică ideea de timp) A se scurge încet, a dura, a se prelungi. Nu s-au trăgănat tare mult și sosi și Petrea Făt-Frumos. SBIERA, P. 128. 3. Intranz. A cînta alene, cu jale; a doini. Eu de-oi prinde a trăgăna, Frunzele vor tremura. BIBICESCU, P. P. 320. ♦ (Despre vînt) A sufla încet, a adia. Cînd vîntu c-o trăgăna, Tu atunci te-i legăna. BIBICESCU, P. P. 280. – Variante: tărăgăiá (ISPIRESCU, U. 69), trăgăna vb. I, tărăgăí (ISPIRESCU, L. 227), tărăgăní vb. IV.

A SE TĂRĂGĂNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) pop. (despre timp) A se derula încet; a se scurge. 2) (despre acțiuni) A se desfășura extrem de încet; a se lungi. /cf. a trage

A TĂRĂGĂNÁ ~éz 1. tranz. 1) (lucrări, acțiuni) A amâna de azi pe mâine, nerealizând; a tergiversa. ◊ ~ mersul (sau pașii) a merge alene, târându-și picioarele. ~ vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silabă. 2) A face să se tărăgăneze. 2. intranz. 1) A cânta tânguitor, cu jale. 2) (despre vânt) A bate ușor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

TĂRĂGĂIÁ vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÍ vb. IV v. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÍ vb. IV v. tărăgăna.

TRĂGĂNÁ vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂÍ vb IV v. tărăgăni.[1]

  1. Trimiterea este la tărăgăni, care trimite la tărăgăna. — gall

străgăneálă, -ésc V. trăgăneală, -nez.

tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.

trăgănéz v. tr. (din tragăn [verb], formă neobișnuită, derivat din trag. Formele romane [it. trainare, fr. traîner, cat. traginar] presupun un lat. *tragĭnare. Hatzfeld presupune un subst. *tragîna). Fac să meargă încet, zăbovesc, tot amîn: m’a tot trăgănat cu vorba de azĭ pe mîne pînă cînd, în sfîrșit, mĭ-a plătit. V. refl. Mă mișc (merg) cu greŭ: se trăgănează’ncet pe jos o jalnică grămadă (Al.). Amîn mereŭ: un șarlatan de avocat care trăgănează procesele. – Și (s)trăgănesc, tărăgănez, -ănesc și -ăĭesc. V. tergiversez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărăgăná (a ~) vb., ind. prez. 3 tărăgăneáză

tărăgăná vb., ind. prez. 1 sg. tărăgănéz, 3 sg. și pl. tărăgăneáză

arată toate definițiile

Intrare: tărăgăna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăna
  • tărăgănare
  • tărăgănat
  • tărăgănatu‑
  • tărăgănând
  • tărăgănându‑
singular plural
  • tărăgănea
  • tărăgănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgănez
(să)
  • tărăgănez
  • tărăgănam
  • tărăgănai
  • tărăgănasem
a II-a (tu)
  • tărăgănezi
(să)
  • tărăgănezi
  • tărăgănai
  • tărăgănași
  • tărăgănaseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgănea
(să)
  • tărăgăneze
  • tărăgăna
  • tărăgănă
  • tărăgănase
plural I (noi)
  • tărăgănăm
(să)
  • tărăgănăm
  • tărăgănam
  • tărăgănarăm
  • tărăgănaserăm
  • tărăgănasem
a II-a (voi)
  • tărăgănați
(să)
  • tărăgănați
  • tărăgănați
  • tărăgănarăți
  • tărăgănaserăți
  • tărăgănaseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgănea
(să)
  • tărăgăneze
  • tărăgănau
  • tărăgăna
  • tărăgănaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăia
  • tărăgăiere
  • tărăgăiat
  • tărăgăiatu‑
  • tărăgăind
  • tărăgăindu‑
singular plural
  • tărăgăia
  • tărăgăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgăiez
(să)
  • tărăgăiez
  • tărăgăiam
  • tărăgăiai
  • tărăgăiasem
a II-a (tu)
  • tărăgăiezi
(să)
  • tărăgăiezi
  • tărăgăiai
  • tărăgăiași
  • tărăgăiaseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgăia
(să)
  • tărăgăieze
  • tărăgăia
  • tărăgăie
  • tărăgăiase
plural I (noi)
  • tărăgăiem
(să)
  • tărăgăiem
  • tărăgăiam
  • tărăgăiarăm
  • tărăgăiaserăm
  • tărăgăiasem
a II-a (voi)
  • tărăgăiați
(să)
  • tărăgăiați
  • tărăgăiați
  • tărăgăiarăți
  • tărăgăiaserăți
  • tărăgăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgăia
(să)
  • tărăgăieze
  • tărăgăiau
  • tărăgăia
  • tărăgăiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăni
  • tărăgănire
  • tărăgănit
  • tărăgănitu‑
  • tărăgănind
  • tărăgănindu‑
singular plural
  • tărăgănește
  • tărăgăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgănesc
(să)
  • tărăgănesc
  • tărăgăneam
  • tărăgănii
  • tărăgănisem
a II-a (tu)
  • tărăgănești
(să)
  • tărăgănești
  • tărăgăneai
  • tărăgăniși
  • tărăgăniseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgănește
(să)
  • tărăgănească
  • tărăgănea
  • tărăgăni
  • tărăgănise
plural I (noi)
  • tărăgănim
(să)
  • tărăgănim
  • tărăgăneam
  • tărăgănirăm
  • tărăgăniserăm
  • tărăgănisem
a II-a (voi)
  • tărăgăniți
(să)
  • tărăgăniți
  • tărăgăneați
  • tărăgănirăți
  • tărăgăniserăți
  • tărăgăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgănesc
(să)
  • tărăgănească
  • tărăgăneau
  • tărăgăni
  • tărăgăniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trăgăna
  • trăgănare
  • trăgănat
  • trăgănatu‑
  • trăgănând
  • trăgănându‑
singular plural
  • trăgănea
  • trăgănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trăgănez
(să)
  • trăgănez
  • trăgănam
  • trăgănai
  • trăgănasem
a II-a (tu)
  • trăgănezi
(să)
  • trăgănezi
  • trăgănai
  • trăgănași
  • trăgănaseși
a III-a (el, ea)
  • trăgănea
(să)
  • trăgăneze
  • trăgăna
  • trăgănă
  • trăgănase
plural I (noi)
  • trăgănăm
(să)
  • trăgănăm
  • trăgănam
  • trăgănarăm
  • trăgănaserăm
  • trăgănasem
a II-a (voi)
  • trăgănați
(să)
  • trăgănați
  • trăgănați
  • trăgănarăți
  • trăgănaserăți
  • trăgănaseți
a III-a (ei, ele)
  • trăgănea
(să)
  • trăgăneze
  • trăgănau
  • trăgăna
  • trăgănaseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăi
  • tărăgăire
  • tărăgăit
  • tărăgăitu‑
  • tărăgăind
  • tărăgăindu‑
singular plural
  • tărăgăiește
  • tărăgăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgăiesc
(să)
  • tărăgăiesc
  • tărăgăiam
  • tărăgăii
  • tărăgăisem
a II-a (tu)
  • tărăgăiești
(să)
  • tărăgăiești
  • tărăgăiai
  • tărăgăiși
  • tărăgăiseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgăiește
(să)
  • tărăgăiască
  • tărăgăia
  • tărăgăi
  • tărăgăise
plural I (noi)
  • tărăgăim
(să)
  • tărăgăim
  • tărăgăiam
  • tărăgăirăm
  • tărăgăiserăm
  • tărăgăisem
a II-a (voi)
  • tărăgăiți
(să)
  • tărăgăiți
  • tărăgăiați
  • tărăgăirăți
  • tărăgăiserăți
  • tărăgăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgăiesc
(să)
  • tărăgăiască
  • tărăgăiau
  • tărăgăi
  • tărăgăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tărăgăna tărăgăia tărăgăni trăgăna tărăgăi

  • 1. tranzitiv A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare.
    exemple
    • Petre a Smarandei tot tărăgănase și el însurătoarea. Se ținea după Mărioara Irinii. REBREANU, R. I 282.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A merge încet, anevoie, târându-și picioarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, hoinarii. Cu mîna spre pomană și boarfele sub braț. LESNEA, I. 127.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A vorbi rar, lungind silabele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ce doriți mă rog? – îl întrebă ea trăgănînd vorbele. SLAVICI, N. II 270.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv impersonal (Despre vreme, timp) A se prelungi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dura (ține) prelungi attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu s-au trăgănat tare mult și sosi și Petrea Făt-Frumos. SBIERA, P. 128.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv regional A cânta alene, cu jale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: doini attach_file un exemplu
    exemple
    • Eu de-oi prinde a trăgăna, Frunzele vor tremura. BIBICESCU, P. P. 320.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Despre vânt:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adia attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd vîntu c-o trăgăna, Tu atunci te-i legăna. BIBICESCU, P. P. 280.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • trăgăna („a trage” din limba latină populară).
    surse: DEX '09 DEX '98