5 definiții pentru tărăbuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tărăbuc2 sn vz târboc1

tărăbuc1 sn [At: AL LUPULUI, P. G. 87 / Pl: ~uri / E: ns cf buc] (Reg) Resturi de paie, de fân etc. (amestecate cu praf), nemâncate de vite sau de cai Si: ogrinji.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRĂBÚC s. v. minciog, ogrinji.

Intrare: tărăbuc
tărăbuc substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăbuc
  • tărăbucul
  • tărăbucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tărăbuc
  • tărăbucului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)