Definiția cu ID-ul 934236:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÎRBOC, tîrbocuri, s. n. Plasă de pescuit în formă de sac. De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți. STANCU, D. 314. Voiesc să plece cu tîrbocul la rîu să prindă pește. ȘEZ. VI 49. ♦ Sac de pescuit scoici. [Scoicile] se prind cu un sac special, numit... sacul de scoici sau tîrboc. ANTIPA, P. 76. – Variante: tîrbuc (ANTIPA, P. 394), tărbuf (id. ib. 394) s. n.