11 definiții pentru tărăboi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂBÓI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. terboz, gr. thorybos.

TĂRĂBÓI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. tërboz, gr. thórybos.

TĂRĂBÓI s. n. Gălăgie mare; zarvă, larmă, scandal, tămbălău. Urmări multă vreme o coțofană care sărea făcînd un tărăboi asurzitor. AGÎRBICEANU, S. P. 103. Alți oameni apucă ciomege și bat... făcînd mare tărăboi. SEVASTOS, N. 315. Făceam un tărăboi, de se strînsese lumea ca la comedie împrejurul nostru. CREANGĂ, A. 57.

TĂRĂBÓI n. 1) Tulburare mare, însoțită de gălăgie și scandal; hărmălaie; tevatură. 2) Dezordine mare. /cf. alb. tërboz, ngr. thorybos

tărăbóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu alb. tărboĭ, înfuriĭ, cu gr. thórybos, tărăboĭ, cu rus. barabóĭ, sunet de barabană, și cu ceh. tarabiti se, a face zgomot). Gălăgie, tololoĭ, tumult, zgomot de vocĭ (de ex., al unor bețivĭ care se ceartă). – Și dărăboĭ (Munt. est). V. alarmă.

tărăboiu n. gălăgie: s’auzia un tărăboiu grozav CR. [Lit. sgomot de tarabă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărăbói s. n., pl. tărăboáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRĂBÓI s. v. hărmălaie.

TĂRĂBOI s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era un ~ de nedescris.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tărăbói (-oíuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă.

Intrare: tărăboi
tărăboi substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăboi
  • tărăboiul
  • tărăboiu‑
plural
  • tărăboaie
  • tărăboaiele
genitiv-dativ singular
  • tărăboi
  • tărăboiului
plural
  • tărăboaie
  • tărăboaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)