TĂLMACI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și f. (Înv.; rar la f.) Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmaci, -ce s. m. și f.] – Din sl. tlumaci.

tălmaci, ~ace smf [At: PO 148/15 / V: (înv) tâl~ / Pl: ~ / E: slv тлъмачь] (Îvp) Traducător (1). 2 Tâlcuitor (1).

tălmăci [At: (a. 1646) GCR I, 119/23 / V: (înv) tâl~ / Pzi: ~ăcesc / E: slv тлъмачити] (Îvp) 1 vt A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2 vt A tâlcui (1). 3 vt A explica (1). 4 vt A dezlega o problemă, o întrebare etc. 5 vrr A se lămuri cu cineva. 6 vt A exprima (1).

tâlmaci sm vz tălmaci

TĂLMACI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmaci, -ce s. m. și f.] – Din sl. tlumaci.

TĂLMACI, -E, tălmaci, -e, s. m. și f. 1. Traducător, interpret. Poarta... trămite domn Țării Romînești pe un tălmaci ce fusese simplu pescar. ODOBESCU, S. I 299. 2. Tîlcuitor. A primit să fie gardiancă și tălmace la o țărancă oarbă. C. PETRESCU, A. 322. (Și în forma tîlmaci) Tu ești tîlmaci de visuri și mi-ai prezis de mult O tristă catastrofă. ALECSANDRI, T. II 296. – Variantă: tîlmaci s. m.

TÎLMACI s. m. v. tălmaci.

TĂLMACI ~ m. înv. 1) Persoană care îndeplinea oficial funcția de interpret pe lângă o solie străină; tergiman; dragoman; translator; interpret. 2) Persoană care tălmăcea sau tâlcuia ceva; tâlcuitor; traducător; interpret. /<sl. tlumați

tâlmaciu m. interpret. [Slav. TLŬMMAČŬ].

tălmácĭ m., pl. tot așa (vsl. tlŭmačĭ, id., d. geagataicu tilmač, cum. telmač, rudă cu tăt. til, limbă). Traducător, dragoman. V. tîlcuitor.

tălmace (înv.) s. f., g.-d. art. tălmacei; pl. tălmace

tălmace (rar) s. f., g.-d. art. tălmacei; pl. tălmace

tălmace s. f., g.-d. art. tălmacei; pl. tălmace

tălmaci (înv.) s. m., pl. tălmaci

tălmaci (înv.) s. m., pl. tălmaci

tălmaci s. m., pl. tălmaci

tălmaciu, -ci.

TĂLMACI s. v. translator.

TĂLMACI s. interpret, traducător, translator, (înv.) dragoman, tergiman. (A vorbi cu cineva prin ~.)