2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tălășman, ~ă smf, a [At: ALECSANDRI, T. 902 / V: (reg) talaș~ / Pl: ~i, ~e / E: tc talașman „certăreț, arțăgos”] (Buc) 1-2 Tont (1-2).

tălășman m. Mold. 1. tâlhar (epitet dat boilor și cailor; cf. haram); 2. fig. tont, stupid. [Turc. TALAȘMAN, arțăgos],


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂLĂȘMÁN adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

tălășman adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TĂLĂȘMÁN și Tăleșman, Cîrstea (16 A IV 18); (17 A IV 128); cf. tc. talašmak „gîlcevitor” (Tiktin) și arab. tălăsăm „talisman” (com. de Siruni).

Intrare: Tălășman
Tălășman nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tălășman
Intrare: tălășman
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălășman
  • tălășmanul
  • tălășmanu‑
  • tălășma
  • tălășmana
plural
  • tălășmani
  • tălășmanii
  • tălășmane
  • tălășmanele
genitiv-dativ singular
  • tălășman
  • tălășmanului
  • tălășmane
  • tălășmanei
plural
  • tălășmani
  • tălășmanilor
  • tălășmane
  • tălășmanelor
vocativ singular
  • tălășmanule
  • tălășmane
  • tălășma
  • tălășmano
plural
  • tălășmanilor
  • tălășmanelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)