5 definiții pentru tălășman

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tălășman, ~ă smf, a [At: ALECSANDRI, T. 902 / V: (reg) talaș~ / Pl: ~i, ~e / E: tc talașman „certăreț, arțăgos”] (Buc) 1-2 Tont (1-2).

tălășman m. Mold. 1. tâlhar (epitet dat boilor și cailor; cf. haram); 2. fig. tont, stupid. [Turc. TALAȘMAN, arțăgos],

talașman, ~ă a vz tălășman

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂLĂȘMAN adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

tălășman adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: tălășman
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălășman
  • tălășmanul
  • tălășmanu‑
  • tălășma
  • tălășmana
plural
  • tălășmani
  • tălășmanii
  • tălășmane
  • tălășmanele
genitiv-dativ singular
  • tălășman
  • tălășmanului
  • tălășmane
  • tălășmanei
plural
  • tălășmani
  • tălășmanilor
  • tălășmane
  • tălășmanelor
vocativ singular
  • tălășmanule
  • tălășmane
  • tălășma
  • tălășmano
plural
  • tălășmanilor
  • tălășmanelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)