9 definiții pentru tăicușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂICUȘÓR s. m. (Pop.) Tăiculiță. – Taică + suf. -ușor.

tăicușor sm [At: SCURTU, T. 29 / Pl: ~i / E: taică + -ușor] (Pop; hip) Taică (1).

TĂICUȘÓR, tăicușori, s. m. Tăiculiță. – Taică + suf. -ușor.

TĂICUȘÓR s. m. Tăiculiță. Cine n-are tăicușor, N-are nici milă, nici dor. BIBICESCU, P. P. 88.

TĂICUȘÓR s. m. Tăiculiță. – Din taică + suf. -(u)șor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂICUȘÓR s. v. tăicuță, tătic.

tăicușor s. v. TĂICUȚĂ. TĂTIC.

Intrare: tăicușor
substantiv masculin (M1-oa)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăicușor
  • tăicușorul
  • tăicușoru‑
plural
  • tăicușori
  • tăicușorii
genitiv-dativ singular
  • tăicușor
  • tăicușorului
plural
  • tăicușori
  • tăicușorilor
vocativ singular
  • tăicușorule
  • tăicușoare
plural
  • tăicușorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăicușor

etimologie:

  • Taică + sufix -ușor.
    surse: DEX '98 DEX '09