tăbăcărie² sf [At: DRLU / Pl: ~ii / E: tabac² + -ărie] (Îvr) Prăvălie în care se vinde tabac² (1).

tăbăcărie¹ sf [At: POLIZU / Pl: (4) ~ii / E: tăbăcar¹ + -ie] 1-2 Meseria tăbăcarului¹ (1-2) Si: (reg) timărie (1-2), (înv) tăbăcie (1-2), (reg) tăbăcărit (1-2). 3 (Îvr) Negoț cu piei tăbăcite² (1). 4 Atelier (sau secție industrială) în care se tăbăcesc¹ (1) pieile Si: dubălărie, (înv) tăbăcie (3), (îvr) tabalhana, tabana.

TĂBĂCĂRIE, (2) tăbăcării, s. f. 1. Meseria tăbăcarului. La cea din urmă expozițiune universală din Paris, acei care au vizitat-o au putut vedea lucrări de dulgherie, de curelărie, de cizmărie, de tăbăcărie. GHICA, S. 233. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile; dubălărie. Aci încep tăbăcăriile cu coșurile înalte, afumate și curțile mari, întinse. ARDELEANU, D. 9.

TĂBĂCĂRIE, (2) tăbăcării, s. f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie.

TĂBĂCĂRIE² ~i f. Atelier sau întreprindere în care se tăbăcesc pieile; dubălărie. [G.-D. tăbăcăriei] /tabac + suf. ~ărie

TĂBĂCĂRIE¹ ~i f. la sing. Meseria de tăbăcar; dubălărie. /tăbăcar + suf. ~ie

tăbăcărie f. meseria tăbăcarului; 2. locul unde se tăbăcesc pieile.

tăbăcăríe f. (d. tăbăcar. D. rom. vine sîrb. tabakarija). Locu unde se tăbăcește. Meseria tăbăcaruluĭ.

tăbăcărie s. f., art. tăbăcăria, g.-d. art. tăbăcăriei; (ateliere) pl. tăbăcării, art. tăbăcăriile (desp. -ri-i-)

tăbăcărie s. f., art. tăbăcăria, g.-d. art. tăbăcăriei; (ateliere) pl. tăbăcării, art. tăbăcăriile

tăbăcărie s. f., art. tăbăcăria, g.-d. art. tăbăcăriei; (ateliere) pl. tăbăcării, art. tăbăcăriile

LACU TĂBĂCĂRIEI, lagună marină situată în N municipiului Constanța, alimentată cu apă dulce din L. Siutghiol; 95 ha. Ad. max.: 6,4 m. Are scurgere spre Marea Neagră. Amenajat pentru agrement.

TĂBĂCĂRIE s. 1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcie, timărie. (Învață ~.) 2. argăsitorie, (rar) argăsărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhana, tabana, tăbăcie. (În ~ se argăsesc pieile.)

TĂBĂCĂRIE s. 1. (înv.) tăbăcărit, tăbăcie, timărie. (Învață ~.) 2. argăsitorie, (rar) argăsărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălărie, (înv.) tabalhana, tabana, tăbăcie. (În ~ se argăsesc pieile.)