TĂBĂCĂRIE, (2) tăbăcării, s. f. 1. Meseria tăbăcarului. La cea din urmă expozițiune universală din Paris, acei care au vizitat-o au putut vedea lucrări de dulgherie, de curelărie, de cizmărie, de tăbăcărie. GHICA, S. 233. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile; dubălărie. Aci încep tăbăcăriile cu coșurile înalte, afumate și curțile mari, întinse. ARDELEANU, D. 9.