3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRZIU, -IE, târzii, adj., adv. 1. Adj. Care este, se face, se întâmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. ◊ Expr. (Înv. și pop.) Nu (după) târzie vreme = curând. Într-o târzie vreme sau (substantivat) într-un târziu = după mult timp, după multă așteptare. 2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât este normal, care se apropie de sfârșit. 3. Adj. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Fluturi târzii. 4. Adj. Fig. (Despre oameni și mintea lor) Care pricepe greu, încet (la minte). 5. Adv. După ce a trecut ora sau timpul așteptat, hotărât sau prevăzut. ◊ Mai târziu = după câtva timp. ◊ Expr. Mai curând (ori mai devreme) sau mai târziu = la o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată și odată. Cel (mai) târziu = având ultimul termen. ♦ În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. – Lat. tardivus.

târziu, ~ie [At: COD. VOR. 132/14 / V: (îrg) tăr~, ~zeu, (îvr) ~zâi / Pl: ~ii, ~ie / E: ml tardivus] 1-2 a, av (Care se întâmplă) după trecerea unui (anumit) timp Si: (pop) târzielnic (1). 3-4 a, av (Care se întâmplă) după ce a trecut momentul potrivit sau timpul așteptat, prevăzut, stabilit Si: întârziat, tardiv (1-2), (pop) târzielnic (2), tomnatic (5). 5 a (Îvp; îe) Nu (după) ~ie vreme Nu după mult timp Si: curând. 6 a (Pop; îe) Într-o (sau în) ~ie vreme sau într-un ~ (sau, înv, în ~, sau, reg, după un ~) După mult timp. 7 a (Îrg; îs) ~ie vreme Vreme multă, îndelungată. 8 a (D. vreme, timp) Care a trecut de momentul potrivit unei anumite activități. 9 a (Înv; precedat de adverbul de comparație „mai”) Care se petrece într-o perioadă mai nouă, mai recentă, în raport cu una mai veche. 10 sn (Îvr) Perioadă de timp care s-a scurs Si: trecut2 (16). 11 a (D. anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât normal. 12 a (D. anotimpuri) Care se apropie de sfârșit. 13 a (D. acțiuni) Care se petrece când un interval de timp e pe sfârșite. 14-15 a (D. plante, frunze, fructe etc.) Care se seamănă (sau ajunge la maturitate) după timpul obișnuit sau după alte plante din aceeași specie. 16 a (D. plante, fructe etc.) Care și-a prelungit existența peste termenul obișnuit. 17 a (D. animale, insecte) Care se naște după alte animale, insecte din aceeași specie. 18 a (D. animale, insecte) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. 19 a (D. oameni și facultățile lor) Care acționează cu greutate Si: domol, greoi, încet, întârziat. 20 a (Reg; îe) A fi ~ la frig A fi rezistent la frig. 21 av (Îlav) (Mai) curând (ori mai devreme) sau mai ~ sau ~ ori mai curând La o dată oarecare (dar neîndoielnică). 22 av (Îlav) Cel (mai) ~ Într-un timp socotit ca ultim termen. 23 av (Îlav) Nu ~ după... Nu mult timp după... 24 av (Precedat de adverbul de comparație „mai”) În urma unui alt moment. 25 av (Îla) De mai ~ Care este dintr-o perioadă mai nouă, mai recentă în raport cu una mai veche. 26 av (Îlav) Pentru mai ~ Pentru timpul care va veni. 27 av Când un interval de timp este pe sfârșite.

TÂRZIU, -IE, târzii, adj., adv. 1. Adj. Care este, se face, se întâmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. ◊ Expr. (Înv. și pop.) Nu (după) târzie vreme = curând. Într-o târzie vreme sau (substantivat) într-un târziu = după mult timp, după multă așteptare. 2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât este normal, care se apropie de sfârșit. 3. Adj. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Fluturi târzii. 4. Adj. Fig. (Despre oameni și mintea lor) Care pricepe greu, încet (la minte). 5. Adv. După ce a trecut ora sau timpul așteptat, hotărât sau prevăzut. ◊ Mai târziu = după câtva timp. ◊ Expr. Mai curând (ori mai devreme) sau mai târziu = la o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată și odată. Cel (mai) târziu = având ultimul termen. ♦ În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. – Lat. tardivus.

TÂRZIU1 adv. 1) După ce a trecut timpul sau momentul stabilit sau prevăzut. A telefona ~.Mai devreme (sau mai curând) sau mai ~ într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Cel (mai) ~ într-un timp considerat drept ultim termen. Mai ~ după câtva timp. 2) În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. /<lat. tardivus

TÂRZIU2 ~e (~i) 1) Care are loc după momentul așteptat sau după termenul prevăzut; tardiv. Sosire ~e.Nu (după) ~e vreme peste puțin timp. Într-o vreme ~e (sau într-un ~) după un timp îndelungat; după o lungă așteptare. 2) Care are loc în timp cu mult după începutul unei perioade; cu mult avansat în timp. Ore ~i. 3) (despre plante) Care se dezvoltă și ajunge la maturitate după termenul obișnuit. Fructe ~i. 4) (despre persoane și despre facultățile lor) Care se dezvoltă prea încet; cu dezvoltare foarte lentă; tardiv. Minte ~e. /<lat. tardivus

târziu adv. 1. după timpul obișnuit sau potrivit: se scoală târziu; 2. către sfințitul zilei: s’a întors târziu. [Lat. TARDIVUS] ║ a. tardiv: într’o târzie vreme CR. ║ n. într’un târziu, pe înserate.

TÎRZIU1 adv. După ora sau timpul așteptat, hotărît sau prevăzut. Cei sosiți mai tîrziu se înălțau în vîrful picioarelor. C. PETRESCU. C. V. 34. Se întoarse tîrziu, tocmai la masă. REBREANU, R. I 229. Tîrziu, cînd plec de ies în stradă Și-i întunerec peste tot, Ah! unde-s ele să mă vadă. IOSIF, PATR. 32. Seara se întorceau obosiți, mîncau cu poftă și petreceau pînă tîrziu. VLAHUȚĂ, O. A, 112. ◊ (În construcții impersonale cu verbul «a fi») E tîrziu. Va să mă odihnesc, să fiu mîine ascuțit la minte și aprig. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 48. ◊ Expr. Mai curînd sau mai tîrziu = acum sau altădată, odată și odată, la o dată oarecare (dar totuși neîndoielnică). Cel (mai) tîrziu = într-un timp socotit ca un ultim termen. ♦ (La gradul comparativ) După cîtva timp. Mai tîrziu încep să mă doară și brațele. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. ♦ În momentul cînd un interval de timp e pe sfîrșite. E pe vremea cînd pleacă flăcăii la oaste, toamna tîrziu, tîrziu. MIRONESCU, S. A. 41. Tîrziu, pe la vreo zece ceasuri de noapte, am agiuns pe malurile unei bălți late. ALECSANDRI, C. 114.

TÎRZIU2, -IE, tîrzii, adj. 1. Care este, se face, se întîmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. Omătul tîrziu Pătează aleele mute Și parcul e încă pustiu. TOPÎRCEANU, S. A. 53. Un zîmbet tîrziu i se ivi pe buze. D. ZAMFIRESCU, R. 279. Și plîng că nu-s în stare O slabă mîngîiere să-ți dau, cît de tîrzie. VLAHUȚĂ, P. 6. ◊ Expr. (Învechit și popular) Nu (după) tîrzie vreme = nu după mult timp; curînd. Socot că nu tîrzie vreme au s-aducă aicea tot satul. SADOVEANU, Z. C. 58. Te măriți nu după tîrzie vreme. SEVASTOS, N. 6. Într-o tîrzie vreme sau (substantivat) într-un tîrziu = după mult timp, după multă așteptare. Într-un tîrziu i se făcu semn să ia loc la o masă. BACOVIA, O. 235. Harap-Alb și cu ai săi merg ei cît merg, și într-o tîrzie vreme ajung la împărăție. CREANGĂ, P. 248. Te-ntreb într-un tîrziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? EMINESCU, O. I 91. 2. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decît normal, care se apropie de sfîrșit; care arată că un interval de timp se apropie de sfîrșit. Îi istorisi, scurt, ce-a găsit la el în sat și acasă, în acel tîrziu ceas de noapte. CAMILAR, N. I 16. Afară-i vînt și e-nnorat Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Și lanurile sînt pustii. EMINESCU, O. I 235. ◊ (Substantivat, n.) Privea în tîrziul nopții spre locul din cîmpie al ciobanului. CAMILAR, N. I 108. De prin cositură cîte un greier rar mai țîrîia a noapte și a tîrziu. HOGAȘ, M. N. 64. 3. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. Din castanii de la poartă cad castanele tîrzii. D. BOTEZ, P. O. 50. Se crede că... păpușoii tîrzii vor rodi mai bine decît ceilalți. PAMFILE, A. R. 71. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Vîntul... aducea frunze arămii care tremurau ca fluturi tîrzii în tristețea toamnei. SADOVEANU, O. V 627. ♦ Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor) Care pricepe greu. Epimeteu cel cu mintea tîrzie... uită povețile fratelui său. ODOBESCU, S. III 268.

tîrzíŭ, -íe adj. (lat. pop. tardivus d. tardus, tîrziŭ; it. tardivo, pv. tardiu, fr. tardif, sp. pg. tardio. V. tardiv). Care vine saŭ apare după timpu obișnuit orĭ așteptat: sosire tîrzie, regrete tîrziĭ, minte tîrzie. Tîrziŭ la minte, care se deșteaptă cu inteligența tîrziŭ. Tîrziŭ la vorbă, greoĭ la vorbă. Adv. A te scula tîrziŭ. Într’un tîrziŭ, tîrziŭ, după multă așteptare. – În nord tărziŭ (formă derivată din tîrziŭ). V. devreme, timpuriŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târziu adj. m., f. târzie; pl. m. și f. târzii

târziu adj. m., f. târzie; pl. m. și f. târzii

târziu adj. m., f. târzie; pl. m. și f. târzii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRZIU adj. 1. înaintat. (La o oră ~ie.) 2. v. tardiv.

TÂRZIU adj. v. greoi, încet, lent, moale, molatic, molâu.

Târziu ≠ devreme, repede, timpuriu

TÎRZIU adj. 1. înaintat. (Orele sînt ~.) 2. întîrziat, tardiv. (O intervenție ~.)

tîrziu adj. v. GREOI. ÎNCET. LENT. MOALE. MOLATIC. MOLÎU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîrziu adv.1. După momentul potrivit sau așteptat. – 2. (Adj.) Tomnatic, maturizat după termenul obișnuit. – 3. Greoi, încet, domol, lent. – Mr. trădziu. Lat. tardĭvus (Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1741; REW 8596), cf. it. tardivo, logud., prov., cat. cardiu, fr. tardif, sp., port. tardio.Der. tîrzielnic, adj. (tîrziu); întîrzia, vb. (a rămîne în urmă, a nu fi la timp).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TÂRZIU, -IE adj. (< lat. tardivus): în sintagma latină târzie (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POTIUS SERO QUAM NUNQUAM (lat.) mai bine mai târziu decât niciodată – Titus Livius, „Ab Urbe condita”, 4, 2, 11.

RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO, ALIIS MONSTRO (lat.) eu arăt altora calea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu când eram obosit de rătăcire – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 8, 3.

TÎRZIU adv. 1. – (Dm; T-Jiu); – Gr. (Hur 128); – Radu (Gorj 368); Tîrziul cneaz în satul Tîrzii (Glos; 16 A I 332); – ard. (Paș); – C. (Sur XXII); Tărziul, St., munt., 1642 (BCI V 193; Vieri 66); Târdziul (16 A IV 129). 2. Tărzie fam. (Șez). 3. Tîrzea, St (Sur IV).

Intrare: Târziu
Târziu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Târziu
Intrare: târziu (adj.)
târziu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târziu
  • târziul
  • târziu‑
  • târzie
  • târzia
plural
  • târzii
  • târziii
  • târzii
  • târziile
genitiv-dativ singular
  • târziu
  • târziului
  • târzii
  • târziei
plural
  • târzii
  • târziilor
  • târzii
  • târziilor
vocativ singular
plural
tărziu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târzâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târziu (adv.)
târziu2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • târziu
  • târzi
târzeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târziu, târzieadjectiv

  • 1. Care este, se face, se întâmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Omătul tîrziu Pătează aleele mute Și parcul e încă pustiu. TOPÎRCEANU, S. A. 53. DLRLC
    • format_quote Un zîmbet tîrziu i se ivi pe buze. D. ZAMFIRESCU, R. 279. DLRLC
    • format_quote Și plîng că nu-s în stare O slabă mîngîiere să-ți dau, cît de tîrzie. VLAHUȚĂ, P. 6. DLRLC
    • chat_bubble învechit popular Nu (după) târzie vreme = curând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: curând
      • format_quote Socot că nu tîrzie vreme au s-aducă aicea tot satul. SADOVEANU, Z. C. 58. DLRLC
      • format_quote Te măriți nu după tîrzie vreme. SEVASTOS, N. 6. DLRLC
    • chat_bubble Într-o târzie vreme sau (substantivat) într-un târziu = după mult timp, după multă așteptare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Într-un tîrziu i se făcu semn să ia loc la o masă. BACOVIA, O. 235. DLRLC
      • format_quote Harap-Alb și cu ai săi merg ei cît merg, și într-o tîrzie vreme ajung la împărăție. CREANGĂ, P. 248. DLRLC
      • format_quote Te-ntreb într-un tîrziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? EMINESCU, O. I 91. DLRLC
  • 2. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât este normal, care se apropie de sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi istorisi, scurt, ce-a găsit la el în sat și acasă, în acel tîrziu ceas de noapte. CAMILAR, N. I 16. DLRLC
    • format_quote Afară-i vînt și e-nnorat Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. DLRLC
    • format_quote Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Și lanurile sînt pustii. EMINESCU, O. I 235. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neutru Privea în tîrziul nopții spre locul din cîmpie al ciobanului. CAMILAR, N. I 108. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neutru De prin cositură cîte un greier rar mai țîrîia a noapte și a tîrziu. HOGAȘ, M. N. 64. DLRLC
  • 3. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din castanii de la poartă cad castanele tîrzii. D. BOTEZ, P. O. 50. DLRLC
    • format_quote Se crede că... păpușoii tîrzii vor rodi mai bine decît ceilalți. PAMFILE, A. R. 71. DLRLC
    • 3.1. (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vîntul... aducea frunze arămii care tremurau ca fluturi tîrzii în tristețea toamnei. SADOVEANU, O. V 627. DLRLC
  • 4. figurat (Despre oameni și mintea lor) Care pricepe greu, încet (la minte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încet
    • format_quote Epimeteu cel cu mintea tîrzie... uită povețile fratelui său. ODOBESCU, S. III 268. DLRLC
etimologie:

târziuadverb

  • 1. După ce a trecut ora sau timpul așteptat, hotărât sau prevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cei sosiți mai tîrziu se înălțau în vîrful picioarelor. C. PETRESCU. C. V. 34. DLRLC
    • format_quote Se întoarse tîrziu, tocmai la masă. REBREANU, R. I 229. DLRLC
    • format_quote Tîrziu, cînd plec de ies în stradă Și-i întunerec peste tot, Ah! unde-s ele să mă vadă. IOSIF, PATR. 32. DLRLC
    • format_quote Seara se întorceau obosiți, mîncau cu poftă și petreceau pînă tîrziu. VLAHUȚĂ, O. A, 112. DLRLC
    • format_quote impersonal E tîrziu. Va să mă odihnesc, să fiu mîine ascuțit la minte și aprig. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 48. DLRLC
    • 1.1. Mai târziu = după câtva timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai tîrziu încep să mă doară și brațele. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. DLRLC
    • 1.2. În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. DEX '09 DLRLC
      • format_quote E pe vremea cînd pleacă flăcăii la oaste, toamna tîrziu, tîrziu. MIRONESCU, S. A. 41. DLRLC
      • format_quote Tîrziu, pe la vreo zece ceasuri de noapte, am agiuns pe malurile unei bălți late. ALECSANDRI, C. 114. DLRLC
    • chat_bubble Mai curând (ori mai devreme) sau mai târziu = la o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată și odată. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Cel (mai) târziu = având ultimul termen. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.