2 definiții pentru curând (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curând [At: COD.VOR. 42/2 / V: (îvp) ~rund, ~rundă[1] / E: ml currendo] 1 av Peste puțin timp. 2 av (Îlav) Cât (și cum) mai ~ sau cât de ~ Cât mai degrabă. 3 av (Îlav) În ~ În scurt timp. 4 av (Înv; îlav) Peste ~ Degrabă. 5 av (Îlav) De ~ Nu de mult. 6 av (Înv; nob; îlav) Până la ~ În grabă. 7 av (Îlav) Mai ~ Mai degrabă. 8 av (Îal) Mai ușor. 9 av (Îal) Mai bucuros. 10 a (Înv) Repede. 11 a (Îvr; îlav) În ~ă vreme Peste puțin timp. 12 a (Înv; îlav) De ~ă vreme sau de ~ timp Nu de mult (timp). 13 a (Înv) Ager. corectat(ă)

  1. ~rundă~rundă Ladislau Strifler

curînd, -ă adj. (lat. currĕndus, care trebuĭe să curgă, d. cúrrere, a curge). Vechĭ. De curîndă vreme, nu de mult timp; în curîndă vreme, în scurt timp. Azĭ. Adv. Peste puțin timp, de grabă: curînd (în curînd) a și sosit. De curînd, de puțin timp; pe curînd, pe un timp apropiat: s’a fixat plecarea pe curînd. Cît maĭ curînd, într’un timp cît maĭ apropiat. Maĭ curînd orĭ maĭ devreme, odată și odată. – Vechĭ (Ban. Trans.) și curund.

Intrare: curând (adj.)
curând2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: Scriban, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curând
  • curândul
  • curându‑
  • curândă
  • curânda
plural
  • curânzi
  • curânzii
  • curânde
  • curândele
genitiv-dativ singular
  • curând
  • curândului
  • curânde
  • curândei
plural
  • curânzi
  • curânzilor
  • curânde
  • curândelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)