târsoagă sf vz târsoacă

târsoagă f. 1. Bot. troscot; 2. ceva lung și care se târăște (asemenea târsoagei, a cării tulpină e întinsă pe pământ și ramificată): cu niște târsoage de barbe CR. [V. târșì].

tărsoacă sf vz târsoacă

târsacă sf vz târsoacă

târsoacă sf [At: DDRF / V: (reg) tăr~, ~sa~, ~agă, ~rșo~, ~rșoagă, tir~ sf, ~oc, ~oci sm / Pl: (6) ~age / E: târsă² + -oacă] 1 (Bot; reg) Troscot¹ (1) (Polygonum aviculare). 2 (Bot; reg) Păiuș (Aira caespitosa). 3 (Bot; reg; îf târsoc) Păiș (Aira flexuosa). 4 (Bot; reg; îf târșoagă) Iarbă-de-mare (Zostera marina). 5 (Bot; reg; îf târsacă) Planta Bromus inermis. 6 (Mol; fig; îf târsoagă) Târsă² (2).

târsoc² sm vz târsoacă

târsoci sm vz târsoacă

târșoacă sf vz târsoacă

târșoagă² sf vz târsoacă

tirsoacă sf vz târsoacă

TÎRSOACĂ, tîrsoace, s. f. (Bot.) Troscot. (Fig.; atestat în forma tîrsoagă) O mulțime de dăscălime... Unii mai tineri, iar cei mai mulți cu niște tîrsoage de barbe cît badanalele de mari. CREANGĂ, A. 129. – Variantă: tîrsoagă s. f.

TÎRSOAGĂ s. f. v. tîrsoacă.

tîrsoácă și -oágă (oa dift.) f., pl. e (bg. trosak, trosŭk și troskot, troscot; ung. tarsóka, o plantă). Păiș. Troscot. Fig. Est. Barbă stufoasă (ca păișu): o tîrsoagă de barbă. V. colilie.

târsoagă (barbă) (reg.) s. f., g.-d. art. târsoagei; pl. târsoage

!târsoagă (barbă) (reg.) s. f., g.-d. art. târsoagei; pl. târsoage

târsoagă/târsoacă s. f., g.-d. art. târsoagei/târsoacei; pl. târsoage/târsoace

târsoacă (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. târsoacei; pl. târsoace

!târsoacă (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. târsoacei; pl. târsoace

TÂRSOACĂ s. v. costrei, păiuș, troscot.

tîrsoacă s. v. PĂIUȘ. TROSCOT.

târsoagă, târsoage, s.f. (reg.) 1. barbă mare și neîngrijită, cu fire lungi și încâlcite. 2. bătrân care își dă aere tinerești.

târsoacă, târsoace, s.f. (reg.) 1. păiș; troscot. 2. barbă mare.